Dezvăluirile făcute în 1987 de fostul portar al ”naţionalei”, Toni Schumacher, sînt susţinute acum de cercetările Universităţii Humboldt din Berlin

Doping la cluburi?! Substanţe interzise la naţională?! Toni Schumacher, portarul Germaniei la CM 1982, a fost primul care a vorbit deschis, în 1987, despre astfel de practici. Cînd a povestit cum el şi colegii de la Koln au luat efedrină în 1984, "înaintea unui meci decisiv pentru soarta clubului", alergînd apoi "ca diavolii", nimeni nu l-a luat în seamă.

Mai nou, un studiu al Universităţii Humboldt din Berlin, intitulat "Dopingul în Germania Federală din 1950 şi pînă astăzi", vine să confirme că Schumacher nu căuta neapărat senzaţionalul. În 800 de pagini, ce cuprind date şi mărturii, cercetătorii berlinezi devoalează faţa unui fotbal ce a cochetat cu substanţele interzise timp de 40 de ani. Inclusiv performanţele "naţionalei" la Mondiale, respectiv titlurile din 1954 şi 1974 sau finala jucată în 1966, sînt puse sub semnul întrebării de dezvăluirile respectivului studiu:

- CM 1954: victoria din finala cu Ungaria (3-2) ar fi fost posibilă fiindcă unii jucători au luat pervitin, un stimulent puternic, dezvoltat de nazişti în Al Doilea Război Mondial;

- CM 1966: imediat după eşecul în faţa Angliei (2-4), un oficial FIFA, dr. Mihailo Andrejevici, informa Federaţia germană că la trei jucători s-au descoperit "urme de efedrină";

- CM 1974: "substanţe interzise" le-ar fi fost injectate lui Beckenbauer şi Gerd Muller pentru a triumfa în faţa Olandei lui Cruyff.

"Dopingul are tradiţie în Bundesliga. Cu micul meu Renault 5 am cărat destui colegi la doctor"

Toni Schumacher, fost portar al Germaniei

"Cîţiva internaţionali erau campioni mondiali în materie de doping. Unul, din Munchen, era supranumit «Farmacie ambulantă»"

Toni Schumacher, fost