Un fotbal autist se trezeşte acum vorbind aiurea

Există trei mari teme de dezbatere la uşa cărora, după ani de încremenire în propriile calote craniene, oamenii de fotbal se bulucesc acum ca la plăcinte: nevestele, gramatica limbii române şi TRX-ul. Îngăduiţi dezamăgirea de nu zăbovi asupra primelor două, ar fi hazliu să luăm în serios, de exemplu, o păruială pe baza acordului fin dintre subiect şi predicat între nedescoperitorii prepoziţiei acuzative. Iar despre soţii, nimic. Chiar nimic. Mă întreb cîtă minte trebuie să ai pentru a ajunge la asemenea dialog. Rămîne chestiunea “tehnicii” fotbalului într-o ţară de veşnici poeţi.

TRX, metoda marketată la maxim de stelişti, a devenit un fel de smart-act raportat la preistoricii pregătirii, oameni care fac refacere după sistemul precambrian numit şi “desculţ în parc”. Ironia lui Reghecampf despre “ursuleţii pe care i-am trezit din hibernare” se ciocneşte frontal cu sarcasmul lui Marius Dima. “Cine-i ăsta? Ce vrea el?”. Întrebarea o pune, în Gazetă, chiar Dima, despre sine. Omul e bun. Ştie că o imensă majoritate de gură cască ai acestui scandal habar n-are cine e el, şi vrea să preîntîmpine replica. El e Marius Dima. Master Fizic Chef al Naţionalei. “Să nu se chinuiască să mă interogheze ironic despre vreun muşchi. Îi ştiu pe toţi!”. Aplauze!

Dacă nu s-ar arunca (a investi e pretenţios şi inutil spus) căruţe de bani în fotbal, situaţia ar fi comică. De fapt, e penibilă. Cînd, în sfîrşit, publicul află cîte ceva din subtilităţile pregătirii performanţei, ce urmează? Scuipaţi încrucişaţi, ironii de doi lei, subiectivisme străvezii, ceartă de copii mici. Dar cea mai tare fază vine din excepţia de la acest pugilat al orgoliilor: Dima îi recunoaşte lui Neubert, omul cu TRX-ul, meritul de a fi “reaşezat poziţia preparatorului fizic la o echipă”. Nu ştiu dacă i-a scăpat sau a făcut-o intenţionat. Pe