Conceptul celei de a treia Rome produce acțiune politică conjugată a statului și Bisericii Ruse. Modul în care operează conceptul de a treia Roma în prezent poate fi exemplificat de acțiunea Bisericii Ortodoxe Ruse în Republica Moldova.
Lungă vreme, în publicistica geopolitică, formula „a treia Romă“ (în slavonă, Tretii Rim) a ținut loc pentru tot ceea ce este mai misterios și mai subversiv în politica Moscovei: anarhie și tiranie, universalism și eshatologie, putere și religie. Conceptul se leagă de contextul istoric al transformării marelui cnezat al Moscovei în imperiu rus (domniile lui Vasile al III-lea și Ivan cel Groaznic), al centralizării puterii în mâinile aparatului administrativ imperial. Legitimitatea politică a acestor prefaceri a fost căutată pe terenul religiei. Când, patru secole mai târziu, Stalin a ieșit din clădirea Comitetului Central ținându-l de subraț pe bătrânul mitropolit Serghie, cu care tocmai negociase susținerea morală a războiului împotriva Germaniei de către Biserică, în schimbul reactivării Patriarhiei Moscovei, medievistul a exclamat „a treia Romă“, indicând că țarul roșu, avatar al lui Ivan cel Groaznic, intrase în rolul de hipodiacon susținător al patriarhului, care era de altfel și ultimul rol sacru recunoscut împăratului în ecleziologia bizantină.
Ce este a treia Romă? O întorsătură de frază dintr-o scrisoare trimisă de un călugăr din Pskov către agentul guvernamental moscovit Munehin, prin care se extinde și asupra Moscovei analogia, stabilită deja în antichitatea târzie, dintre Roma și Constantinopol, prin care acesta din urmă căpăta titlul simbolic de Noua Romă, adică noua capitală a imperiului și a lumii întregi. Formula a treia Romă operează transformarea relației binare dintre vechi și nou într-o relație de succesiune ternară, în care atributele devin numerale ordinale, iar după ce o primă
