Cand se intalnesc liderii europeni, obiectul discutiei lor este in principal zona euro, ca si cum celorlalti, aflati la egalitate de drepturi cu ei, le-ar fi recomandat doctorul sa fiarba in suc propriu si numai celor din respectiva zona de lux le-a dat privilegiul sa primeasca suc unii de la altii, daca eventual sucul lor s-a terminat si se arde cratita.

Rezulta ca si clubul euro este format din doua mici Europe, din care una cere pentru ca n-are, iar cealalta are, dar ofera cu taraita, ba chiar cu razgandita, si pune conditii, exasperand preopinentul, scrie Project Syndicate.

Austeritate sau crestere economica?

Cea de a treia Europa este clubul din afara clubului, caruia orice membru dinauntru ii poate spune nix, daca incearca sa bata la usa euro, fara sa observe afisul de afara, pus special pentru el: closed.

La margine de tot se afla Romania si Bulgaria, o Europa micuta si plapanda, care nici nu indrazneste sa apese pe clanta la usa cu inscriptia closed, dar pandeste portita de serviciu pe care e pus lacatul, iar alaturi cartea de vizita: Schengen.

Toate aceste mici Europe, componente ale Europei celei mari, au in fata lor aceeasi mare controversa, deocamdata nerezolvata: sa aleaga intre austeritate si crestere economica.

Un bun exemplu al acestei framantari ne-o ofera reuniunea din iunie a CE, cand a rezultat ca dintre toate problemele incurcate ale Europei, doua sunt deosebit de relevante: folosirea nechibzuita a fortei de munca si mersul la intamplare al pietelor de credit.

Indiferent in care parte a Europei te-ai situa, aceste doua probleme te vor izbi mereu, pentru ca nicaieri nu se poate relansa activitatea fara credite si nimeni nu va dormi noaptea linistit, daca in tara lui lumea taie frunze la caini, in loc sa-si castige painea muncind.

500 de milioane de consum