Anual, zeci de tineri decid să meargă pe urmele marilor actori şi îşi depun actele la Academia de Muzică, Teatru şi Arte Plastice. Calea pe care şi-o aleg e una anevoioasă, aceştia având nevoie, pe lângă talent, de o bună pregătire fizică, de răbdare şi de cunoştinţe multilaterale. Foarte puţini vor ajunge însă să joace pe scenele din ţară.
Dan, Mihaela şi Eugenia au terminat anul acesta actoria. Încă nu s-au angajat în teatru, dar cel puţin au decis ce vor să facă în viaţă. Unii vor să joace doar în proiecte de scurtă durată, alţii s-au reorientat spre piaţa media, iar o altă categorie vor emigra peste hotare după părinţii lor.
Chiar dacă în Moldova cultura a ajuns de râsul găinilor, Dan Melnic se declară un optimist incurabil şi zice că vrea să devină actor. „Aici te-ai născut, cunoşti problemele acestui neam. Tu eşti dator publicului de aici, trebuie să-l faci să vadă, să discute şi să analizeze ceea ce îi transmiţi de pe scenă“, susţine tânărul.
„CEL MAI BINE SE CÂŞTIGĂ ÎN PRIVAT, FURAT, COLINDAT...“
Actorul, care stă deocamdată acasă, recunoaşte că lefurile mici le taie elanul multor începători. „Dacă în alte ţări teatrul revoluţionează masele, iar arta ar trebui să evolueze odată cu civilizaţia, la noi majoritatea actorilor sunt schimbaţi de societate, de dorinţa colectivă de a avea bani. Ca să te întreţii material, nu trebuie să lucrezi la stat, sau să termini vreo facultate, cel mai bine se câştigă în privat, furat, colindat. E o lege nescrisă ce persistă în mentalul colectiv. Devine puternic doar cel care are bani“, meditează el în glas.
Optimistă, dar deja cu câteva cucuie primite de la viaţa, se declară şi Mihaela Chiu, care lucrează acum la un post de radio. Ea crede că cele două profesii au ceva în comun, iar încă un domeniu unde îţi pot prinde bine studiile e animaţia, ocupaţie cu care poţi face bani, deşi nu e un serviciu
