Întrebare: Există o contradicţie evidentă atât în termeni cât şi în principii?!

Răspuns: Într-adevăr, prin faptul că stăpânul încearcă întotdeauna să respingă cererile slugii sale, nu face decât să reducă din puterea de cumpărare a posibilului client al său.

După cum spun unii: Vrea să-l retribuie ca un cerşetor, dar aşteaptă să cheltuiască ca un prinţ.

Întrebare: Această manieră de gândire şi acţiune poate duce la consecinţe semnificative?!

Răspuns: Consecinţele tendinţei de concentrare a capitalului conduc la o lipsă cronică a cererii, întrucât piaţa are nevoie de cineva care să cheltuiască.

Întrebare: Cum încearcă să iasă din acest cerc vicios însăşi cei care au generat această situaţie?

Răspuns: Prin faptul că guvernul devine cel mai mare cheltuitor, printr-un buget supradimensionat privind cheltuielile sociale ce devin discreţionare, proiecte megalomanice sau cheltuieli militare mari.

Întrebare: Cum se realizează practic această acumulare de capital?

Răspuns: Printr-o armată mare de inspectori şi controlori fiscali.

Întrebare: Unde duce concentrarea capitalului?

Răspuns: La corupţie şi reducerea eficienţei în defavoarea întreprinzătorului.

Întrebare: A fost şi mai sunt în vogă teorii economice apreciate pe parcursul ultimelor decenii?!

Răspuns: Merită de reiterat teoria lui Keynes şi Kornay care susţinea:

- piaţa liberă este necesară întrucât competiţia aliniază mereu preţurile cu costurile;

- concentrarea bogăţiei influenţează profiturile şi, ca orice cost, ar fi marginale.

Întrebare: Ce sunt costurile marginale?

Răspuns: Costul marginal exprimă cât de mult se modifică costurile, atunci când producţia unui bun creşte (în general cu o unitate infinitezimală). Această valoare poate fi, bineînţeles, chiar negativă.

Într