Întrebare: Există o contradicţie evidentă atât în termeni cât şi în principii?!
Răspuns: Într-adevăr, prin faptul că stăpânul încearcă întotdeauna să respingă cererile slugii sale, nu face decât să reducă din puterea de cumpărare a posibilului client al său.
După cum spun unii: Vrea să-l retribuie ca un cerşetor, dar aşteaptă să cheltuiască ca un prinţ.
Întrebare: Această manieră de gândire şi acţiune poate duce la consecinţe semnificative?!
Răspuns: Consecinţele tendinţei de concentrare a capitalului conduc la o lipsă cronică a cererii, întrucât piaţa are nevoie de cineva care să cheltuiască.
Întrebare: Cum încearcă să iasă din acest cerc vicios însăşi cei care au generat această situaţie?
Răspuns: Prin faptul că guvernul devine cel mai mare cheltuitor, printr-un buget supradimensionat privind cheltuielile sociale ce devin discreţionare, proiecte megalomanice sau cheltuieli militare mari.
Întrebare: Cum se realizează practic această acumulare de capital?
Răspuns: Printr-o armată mare de inspectori şi controlori fiscali.
Întrebare: Unde duce concentrarea capitalului?
Răspuns: La corupţie şi reducerea eficienţei în defavoarea întreprinzătorului.
Întrebare: A fost şi mai sunt în vogă teorii economice apreciate pe parcursul ultimelor decenii?!
Răspuns: Merită de reiterat teoria lui Keynes şi Kornay care susţinea:
- piaţa liberă este necesară întrucât competiţia aliniază mereu preţurile cu costurile;
- concentrarea bogăţiei influenţează profiturile şi, ca orice cost, ar fi marginale.
Întrebare: Ce sunt costurile marginale?
Răspuns: Costul marginal exprimă cât de mult se modifică costurile, atunci când producţia unui bun creşte (în general cu o unitate infinitezimală). Această valoare poate fi, bineînţeles, chiar negativă.
Într