“Vrem să dăm un semnal puternic, pentru ca jucătorii gay să fie acceptaţi de lumea fotbalului” - Louis Van Gaal, selecţioner Olanda
În 1977, Sydney Pollack realiza “Bobby Deerfield”, cu foarte tinerii pe atunci Al Pacino şi Marthe Keller în rolurile principale. Filmul, un love story mai deştept, are substanţă şi atmosferă (nu vă lăsaţi impresionaţi că pe IMDB are nota 5,7), spunînd povestea unui pilot american de Formula 1 care se îndrăgosteşte de o autostopistă. În fapt, o sofisticată aristocrată italiană, despre care vom afla ulterior că este bolnavă în fază terminală. Cei doi străbat Europa la volanul maşinii conduse de Bobby şi vorbesc cîte-n lună şi în stele. Cea care provoacă este Lillian (Marthe Keller), iar cel care parează este pilotul, tipul care fentează moartea la fiecare cursă. Lillian îl întreabă din senin pe Bobby dacă este homo, el neagă că ar fi homo, ea insistă şi îl mai întreabă dacă în Newark, oraşul lui, sînt mulţi homosexuali, el îi răspunde că da, în Newark există foarte mulţi homosexuali, doar că să pună punct subiectului.
Aşa cum aţi putut observa, personajele filmului din 1977 rostesc explicit cuvîntul homosexual. În textul original al filmului, ca şi în traducerea de la vremea respectivă. Pur şi simplu, fără să aibă aerul că săvîrşesc un sacrilegiu. De altfel, în anii cu pricina, dicţionarul englez definea prin termenul de “gay” o persoană veselă, voioasă, vie, pitorească. Şi atît. Astăzi, defineşte mai ales altceva.
500.000 de oameni au participat acum cîteva zile la “Gay Pride Parade” de la Amstedam. Printre aceştia, în postul comandantului unui car alegoric, selecţionerul echipei naţionale de fotbal a Olandei, celebrul antrenor Louis Van Gaal. Alături de el, nu mai puţin celebrii Kluivert, Winter şi Van Hooijdonk. De remarcat că faţa reputatului tehnician radiază o fericire autentică. Distinşii participanţi la gală şi