Ca şi în timpul epocii suzeranităţii turce, statul este văzut astăzi de cetăţenii săi ca fiind alienat şi îndepărtat. Puterea pe care o exercită este arbitrară şi discriminatorie. Dar cei mai mulţi români încă mai au o atitudine de dependenţă faţă de stat. Le este greu să îşi imagineze o alternativă.
Pentru mai mult de 50 de zile Bulgaria a fost zguduită de proteste violente împotriva unui guvern nou ales dominat de socialişti. Ceea ce s-a deschis este o polarizare între o elită coruptă transpartinică şi o parte vocală a societăţii, cu încredere în ea însăşi, pregătită să nu mai tolereze niciun minut abuzul de putere al elitei. Ca întotdeauna, sensibili la ce se întâmplă în Rusia, bulgarii sunt hotărâţi să împiedice alunecarea ţării lor într-o autocraţie de tip Putin.
În climatul actual, tipurile de comentatori care încurajează resemnarea şi cinismul, în timp ce îşi promovează propriile interese, nu vor mai avea loc să respire în Sofia (deşi în România aceştia încă se mai pretind a fi oameni liberali rezonabili).
În România, mare parte a societăţii continuă să afişeze o toleranţă obosită faţă de proasta guvernare a elitei. Dar există raze de speranţă. Părţi ale statului rămân dispuse să sancţioneze figuri importante care doresc să se îmbogăţească de pe urma încălcării legii. Pedeapsa cu închisoarea pronunţată împotriva lui Relu Fenechiu demonstrează că există judecători în tribunale care nu sunt intimidaţi de prezenţa sa în guvern.
Traian Băsescu continuă să arate că nu ştie ce e aia înfrângere. Preşedintele este încă în căutarea unor modalităţi care să-l ajute să devină un motor al schimbării politice durabile, pe măsură ce mandatul său prezidenţial se apropie de sfârşit. Reţinerea lui Omar Hayssam, fugar de justiţie, l-a făcut pe Victor Ponta să acuze că el ar fi acţionat ca un „Rambo“, dar operaţiunea a dem
