27 de oameni, dintre care mulţi copii, au murit, în 1988, pe Valea Uzului, la graniţa dintre Bacău şi Harghita. În urma tragediei, în Fărăoani a apărut scânteia unei revolte, astfel că Securitatea a împânzit comuna şi a interzis anunţarea publică a catastrofei. Cu 8 ani înainte, alţi 48 de navetişti s-au înecat într-o mlaştină din Botoşani. Şi acest caz a fost ţinut sub tăcere. Sunt drame comparabile cu accidentul din Muntenegru, pentru care acum s-a decretat doliu naţional. După 25 de ani, prezentăm imagini în exclusivitate.

În seara de 21 august 1988, acum aproape 25 de ani, un camion cu remorcă pleca din comuna Fărăoani, judeţul Bacău, cu 63 de ţărani şi cu bagajele lor, către judeţul Harghita. Mulţi dintre ei aveau între 12 şi 18 ani. Dincolo de munţi urmau să culeagă cartofi pentru câţiva oameni înstăriţi din Harghita. Pentru a evita controalele Miliţiei şi pentru a scurta distanţa, şoferul a ales un traseu mai puţin frecventat, prin munţi. La limita dintre judeţele Bacău şi Harghita s-a produs a doua mare catastrofă rutieră din istoria României, despre care presa nu a relatat până acum.

O mare de oameni s-au adunat la înmormântarea celor 27 de victime. Aproape fiecare familie din sat a avut câte un mort să-l plângă. Securiştii au împânzit comuna, pentru că, de foame şi sărăcie, oamenii erau gata să se revolte

Remorca i-a tras în prăpastie

Cei 63 de ţărani din Fărăoani erau aşezaţi în camion, pe bănci proaspăt înşurubate în podea. Maşina era de marfă, dar fusese improvizată pentru transportat persoane; de altfel, supravieţuitorii au relatat că încă erau paie pe podeaua camionului, cărate cu o zi înainte. Camionul tracta şi o remorcă foarte grea, în care se aflau bagajele zilierilor.

La limita dintre judeţe versanţii se apropie mult unul de celălalt şi formează un defileu. Pe direcţia de mers către Harghita, pe partea drea