Corina Creţu este unul dintre mebrii PSD care au spus, de-a lungul timpului, foarte multe neadevăruri în ceea ce priveşte activitatea mea ministerială.

Ca să nu mai spun de atacurile politice repetate şi gratuite, multe dintre ele chiar în plenul Parlamentului European. La aceste elemente, se adaugă viziunile total diferite privind drumul pe care ar trebui să-l urmeze România, dat fiind faptul că dumneaei este un politician de stânga, iar eu unul de dreapta.

Cu toate că, iată!, mă separă destul de multe lucruri de Corina Creţu, nu pot însă să rămân pasivă faţă de nedreptatea care i se face în aceste zile. O parte a presei noastre, pasionată de tabloidal şi facil, a intrat efectiv cu bocancii în viaţa europarlamentarului PSD. Fără a ţine cont de efectul asupra vieţii private a unui om, fără a explica evident că lucrurile prezentate sunt vechi, dinaintea căsniciei şi exagerând implicaţiile unor mesaje altfel telegrafice, unii dintre jurnaliştii au arătat că încă există probleme majore cu înţelegerea conceptului de deontologie profesională. Sunt cei care atacă pe oricine, oricând, doar de dragul senzaţionalului – pe unele subiecte, nici măcar audienţă nu mai fac.

Îmi declar solidaritatea totală faţă de Corina Creţu in acest moment şi-i doresc sincer ca toată istoria să-i afecteze cât mai puţin viaţa personală şi familia.

Condamn, deci, cu vehemenţă modul în care au înţeles unii să speculeze pe această temă. Cu atât mai mult cu cât ea a apărut în urma unei infracţiuni grave: violarea corespondenţei private a unei persoane. Îmi declar solidaritatea totală faţă de Corina Creţu in acest moment şi-i doresc sincer ca toată istoria să-i afecteze cât mai puţin viaţa personală şi familia. Am învăţat pe propria piele că oamenii dragi nouă devin ţinte nevinovate ale alegerii noastre de a intra în politică. Uneori, chiar şi pe subiecte care nu au absolut nimi