Cum comentaţi criticile lansate de preşedintele Traian Băsescu la adresa dvs.?

Nu ştiu cine şi de ce m-ar fi putut prezenta preşedintelui în această lumină. Cert e că rezultatul e un mesaj care pare destinat să submineze încrederea în mine. Cei care mă cunosc direct şi de mult timp ştiu că sunt o persoană căreia, dimpotrivă, îi place să-şi asume responsabilităţi grele şi, când e cazul, chiar şi riscuri.

În mod concret, preşedintele a spus că v-aţi ferit să semnaţi, pe când eraţi ministru al Justiţiei, acte, legi etc. Este adevărat acest lucru?

Ministrul Justiţiei mai spune uneori şi „nu“! Potrivit reglementărilor, orice act emis de minister e semnat de referenţi, de directorul lor, de secretarul lor de stat şi ministru. Când ministrul e plecat în străinătate sau e ţinut toată ziua într-o şedinţă, cum se întâmplă la CSM, de exemplu, împuterniceşte un secretar de stat să-i ţină locul până se întoarce. De ce? Pentru că prin Ministerul Justiţiei trec toate actele normative emise de celelalte ministere, zeci de acte pe săptămână. Dacă le ţii o zi, două sau trei, blochezi întreg guvernul. MJ e un fel de „ficat“ al guvernului. Sub conducerea mea, acest „ficat“ a funcţionat. Prin forţa lucrurilor, toate actele sunt semnate şi de către secretarii de stat, toate. Unele acte sunt semnate doar de către aceştia, prin excepţie, şi asta o poate demonstra statistica. Dar aceasta nu înseamnă derobare, ci, dimpotrivă, după părerea mea înseamnă asumare şi un risc în plus. Însă eu am încredere în oameni şi nu am fost decât rareori dezamăgit. Dacă ai încredere în oameni, ieşi pe plus, chiar dacă unii te mai lasă din când în când.

Există însă vreun act important pe care nu v-aţi pus semnătura sau pe care nu vi l-aţi asumat?

Cred că am semnat mii de acte în patru ani. Toate actele majore ale reformei au fost asumate, fără îndoială, pentru că erau decizii pe ca