CFR-ul tot promite de ceva vreme o toamnă mănoasă în puncte. Recolta s-a amânat tot mereu, condiţiile nu erau prielnice. Aşa a fost, de pildă, săptămâna trecută, atunci când preocupaţi prea mult cu secerişul, aproape că nu a mai avut cine să se mai întoarcă din câmp. Cartonaşele au dat în pârg şi, deşi s-a dat vina pe altoiala arbitrilor, iată că sămânţa problemelor se află şi s-a aflat dintotdeauna fix în căruţa noastră. Am dus-o cu noi şi la Vaslui, unde, la sintagma fotbalului roditor CFR-ul poate invoca cel mult rolul muştei la arat. Singurul merit este că am reuşit să nu pierdem la scor de neprezentare. A fost 4-0, nu 3-0, scor care certifică faptul că a existat şi echipa noastră pe plaiul de joc, că am avut o apărare şi un portar numai buni să culeagă mingea mingea din poartă şi s-o planteze înapoi la mijlocul terenului. Astfel, la Vaslui, în loc să venim cu fructele, am primit doar boabele. În loc să obţinem măcar un rezultat de balotaj, ne-am trezit făcuţi baloţi. Fiindcă asta a arătat CFR-ul azi: ca o echipă de paie!
Dar cine-s cocenii? Oricând sunt mai tari decât paiele, nu? Oare cine-ar putea fi ei în patria porumb-oiului? Cocenii sunt ceea ce a rămas din fotbaliştii vasluieni după ce au trecut prin mâna (şi prin gura/ciocul) “porumbelului” înfuriat, săptămâna trecută, la meciul lor cu Dinamo. Măcar la ei această manieră de discurs organizaţional se pare că a funcţionat, că i-a adus înapoi din Iliestan în Fotbalstan. Nouă, în schimb, ne rămâne doar o astfel de sară pe deal, în Ardeal, înfrăţindu-ne cu buciumul spre jale. Dar staţi, să n-o luăm atât de tragic!
Fie că luam bătaie cu 1-0 sau cu 6-0 cam tot aia era din punctul de vedere al campionatului. Îndrăznesc să spun că, date fiind condiţiile actuale, o înfrângere onorabilă, cu scor strâns, era mai periculoasă, acoperea problemele şi, în mod sigur, sursa lor. Aşa, cu dauna asta totală p
