Pentru Andrei Dumitru, micuţul de 4 ani, din Giurgiu, bolnav de o tumoră malignă a plămânului ce-i cuprinsese şi toracele, firul vieţii s-a întrerupt la jumătatea lunii trecute. În ciuda celor 15 şedinţe de chimioterapie, trupul lui firav n-a rezistat agresiunii maladiei.

Un fir de viaţă, o boală cumplită, mult zbucium, apoi multă durere. Acesta ar fi rezumatul sec al scurtei existenţe a lui Andrei Dumitru, băieţelul cu chip expresiv, un pic bosumflat, mai mereu, dar care ştia să şi zâmbească, mai ales atunci când îşi privea părinţii.

Tumora malignă ce-i cuprinsese atât plămânul, cât şi toracele s-a dovedit un “animal de pradă” prea feroce pentru organismul plăpând al lui Andrei. Părinţii au încercat tot ceea ce le-a stat în putinţă, mulţi oameni impresionaţi de drama lui Andrei încercând să ajute, fiecare cu ce a putut.

Dar dreptatea nu există, probabil, pe pământul acesta, după cum Împărăţia lui Hristos nu e, nici ea, din această lume. Poate că dincolo, unde lucrurile, ni se spune, sunt cu adevărat drepte, Andrei va fi un suflet împăcat cu sine, ce va veghea asupra durerii lăsate în urmă, în inima celor care l-au iubit. Fie-ţi eternitatea senină, Andrei!