Constantin Brancusi este marea zestre a Gorjului, dar putine argumente post sustine asa ceva din perspectiva publica.

Daca intrebi pe cineva pe strada, in Targu-Jiu, la Rovinari sau prin Motru, ce parere are despre “brandul” Brancusi, nu va sti sa-ti spuna mare lucru. Pentru ca nici n-ar avea cum.

De-a lungul anilor, mai ales dupa Revolutie, s-au invartit in jurul valorilor brancusiene armate de inteligenti si de profitori incat rezultatul este astazi o…infinita coloana de timp pierdut si de bani risipiti in pustiu.

Autoritatile locale s-au scremut parca o viata pana sa “descopere” marea inventie numita panoul stradal.

Intr-un tarziu, au aparut cateva astfel de suporturi publicitare pe care sta scris “Targu-Jiu, orasul lui Brancusi”, alaturi de o fotografie a marelui artist.

Dar cam atat. In rest, o multime de conferinte, de vorbe goale si de bani tocati fara rezultat, actiuni la capatul carora se regaseste un mare nimic gonflat ce graviteaza in jurul unui soare artistic pe cale sa apuna.

Daca drumurile la intrare in capitala Gorjului au mai inceput sa dea de veste despre fiul locului nascator de arta moderna, drumurile spre casa parinteasca din Hobita au uitat de multa vreme de originile lui Constantin Brancusi.

Nu vorbesc doar de starea proasta a soselelor, ci si de lipsa tuturor indicatoarelor posibile si imposibile care ar trebui sa activeze atentia celor aflati in trecere sau in cautare de Brancusi.

La Hobita, satul natal al artistului, parte a comunei Pestisani, nimic nu pare sa se fi schimbat cu trecerea anilor. Casa memoriala e asa cum o stiti din anii comunismului, cu un plus de poze, de sidiuri si de dividiuri produse urmare filmelor si relatarilor despre viata marelui sculptor.

Parcul de la intrarea pe strada Casei Brancusi e o amarata de poiana neingrijita, demna mai degraba de o pasune meritorie in centru