Lumea ortodoxă a sărbătorit recent 1025 de ani de la creştinarea Ucrainei. E un bun prilej pentru a mai sădi câteva idei despre „contribuţiile româneşti la ridicarea altor popoare”. Mă refer, în speţă, la Sfântul Petru Movilă, fost mitropolit de Kiev, cel care, scoborâtor din Petru Rareş), a refuzat „cinstea domniilor trecătoare” pentru „cinstirea altarelor”.
Noi, românii, trebuie să fim foarte mândri când aflăm cât e de venerat conaţionalul nostru la Kiev, la Lavra Pecerska, şi-n toate părţile ucrainene, gândindu-ne şi numai la faptul că Dumnezeu a ales un român pentru o misiune atât de nobilă şi înaltă.
Să fim mândri că din neamul nostru a odrăslit un astfel de misionar pentru marea lucrare a Bisericii, pentru renaşterea culturală, politică şi bisericească a unui mare neam.
Petru Movilă s-a născut la Suceava în anul 1596, ca fiu al lui Simion Movilă, ce va deveni apoi domn în Ţara Românească. Un frate al tatălui lui Petru, Ieremia, a fost domn al Moldovei (1595-1606), iar un alt unchi a ajuns mitropolit.
După un destin împovărat de învăţătură, renunţă la cariera armelor şi se călugăreşte, ajungând încă de tânăr egumen şi stareţ la Lavra Pecerska, unde dezvoltă vestita Academie duhovnicească de la Kiev, cel mai vechi aşezământ de învăţământ superior la slavii ortodocşi. Peste câţiva ani, îl găsim mitropolit „al Kievului,Haliciului şi a întregii Rusii Mici”.
A scris, îngrijit şi tipărit numeroase cărţi bisericeşti. Spre cinstea lui (şi mândria noastră!), lucrările au purtat pe frontispiciu Stema Movileştilor. Deci, Marele Mitropolit nu şi-a uitat originea şi neamul!
Cu ajutorul lui Petru Movilă, Mitropolitul Moldovei, Varlaam, înfiinţează prima tipografie în Moldova, cu meşteri tipografi trimişi de la Kiev. Acelaşi ajutor l-a acordat şi Mitropolitului Teofil al Ţării Româneşti.
P.S. Domnitorii Moldove
