FC Brasov nu a fost Barcelona la Ploiesti. Nici macar Real sau oricare echipa cu posesie.
FC Brasov a fost Romania lui Iordanescu la Ploiesti. FC Brasov a stat in aparare, a aglomerat careul propriu si a plecat pe contraatac de cite ori a avut ocazia. Aceasta este tactica abordata de antrenorul stegarilor si se vede foarte bine din dispunerea jucatorilor in teren. Fie ca unora le place asta, fie ca nu, fotbalul se joaca pe goluri. Nu am punctat la impresia artistica, am punctat in clasament. Desigur, nu este placut ochiului sa vezi trageri de timp, dar imi aduc foarte bine aminte de meciul din returul de campionat cind Bornescu nu stia ce sa mai faca sa traga de timp.
FC Brasov a compensat valoarea cu daruirea. Este de fapt aceeasi tactica pe care Szabo a abordat-o si cu Steaua pe teren propriu (3-1) si care a dat roade. Au fost cazuri cind lucrurile nu au mers asa cum era in plan, iar stegarii au fost nevoiti sa alerge dupa egalare. Dar de data aceasta am avut noroc si ne-am intors cu un punct. De cite ori va merge ulciorul la apa, e greu de spus... Am cam trait la limita, cu o presiune sufocanta pe alocuri si trebuie sa fim multumiti. SI cu tactica, si cu rezultatul. Asa cum spuneam, cuplul Straut-Vagner a fost un fundas dreapta de fier. Marinescu, providential la citeva faze, a facut un cuplu extraordinar cu barele portii! Ionescu imperial, Machado si Oltean, stapini in careu. Mateiu, impresionant prin lucididate, calm, clarviziune, excelent cu mingea la picior. Madeira si Santos, tauri la centrul terenului. Tatar, spiridusul care a aratat partea stinga. Fonseca, ghimpele din apararea oaspetilor.
Am avut o echipa luptatoare, care a stiut ce partitura sa interpreteze si a facut-o sincron. E greu sa spui cine a fost cel mai bun. Cel mai bun in acest meci a fost personajul colectiv, echipa. Si apoi, pe locul doi a fost... Cine au fost remarcat
