Povestea ei a impresionat şi oamenii din afara organizaţiei. Unul dintre aceştia este prof. dr. Jenel M. Pătraşcu, de la Clinica II Ortopedie Timişoara, care i-a salvat un picior.
În anul 2006, pe când împlinea vârsta la care mulţi tineri ar sărbători absolvirea unei facultăţi şi ar începe să îşi facă planuri de viitor, Maria, o tânără cu dizabilităţi intelectuale şi fizice, nu avea nimic. Mai grav era că, fiind abandonată la naştere de mamă într-un container de gunoi, îşi târa piciorul într-o instituţie a „irecuperabililor”.
A ajuns la Fundaţia „Pentru Voi”
Locuia într-o cameră pe care o împărţea cu alte 10 fete cu dizabilităţi, nu avea hainele ei, pe care să şi le aleagă ea, primea mâncare puţină, nu avea nicio perspectivă, nici o speranţă de mai bine.
„Mi-au rupt piciorul nişte băieţi mai mari când eram la cămin la Oraviţa, pentru că nu am vrut să fur lapte. Acolo luam bătaie în fiecare seară şi dacă nu făceam ce spuneau ei ne ardeau cu ţigara, ne dezbrăcau şi ne forţau să alergăm desculţi prin oraş. Îngrijitorilor nu le păsa de noi. Seara ne sedau sau ne trimiteau la etajul trei, la camera de box. Nu mi-a plăcut la Oraviţa, era tare rău...”, a povestit Maria.
De la bătăile primite, Maria a mai dobândit un handicap, pe lângă cel din naştere. Piciorul rupt în copilărie, netratat corect şi la timp, a rămas înţepenit şi nu se mai putea îndoi, ceea ce făcea ca Maria să se deplaseze greu, şchiopătând.
În 2007, Maria a devenit beneficiară a serviciilor oferite de Fundaţia „Pentru Voi” Timişoara. A fost anul în care a cunoscut „lumea de afară” şi a aflat că se poate trăi şi altfel. Ea locuieşte de atunci în locuinţa protejată DORA, are camera şi lucrurile ei şi a învăţat să gătească şi să îşi cumpere lucrurile de care are nevoie. Are banii ei pentru că este angajată la Centrul de zi „Ladislau Tácsi”, unde se ocupă cu servirea meselor. P
