Cronica mea culinară este un articol realizat de un artist plastic, o paralelă cu arta culinară. Mi-am dorit să descopăr universul artiştilor din România şi unde se întâlnesc lumile noastre. Iată ce mi-a povestit Mihai Soare. M-a impresionat modul său de a vedea lucrurile şi vreau să îl împărtăşesc cu voi, toţi cei pasionaţi de cuisine, cea adevărată.

În ultimul timp, încerc să îmi exprim creativitatea prin gastronomie. Când le spun asta prietenilor, mă întreabă care a fost motivul reconversiei profesionale. Nu e nicio reconversie. Sunt artist plastic de profesie, dar, în acest domeniu, conceptul de profesie şi modurile de expresie sunt mereu relative.

Ca şi în arta plastică, am început prin muncă, poate nu la fel de mult cât alţii, dar am vrut să văd şi partea care se taie la montaj din emisiunile de gătit. O altă asemănare cu studenţia artistică este că am impresia că nu învăţ destul de repede şi că există undeva nişte coduri secrete pe care le cunoaşte numai elita. Bineînţeles că în artă am realizat că tot ce îţi trebuie este să exprimi ceea ce simţi şi ceea ce eşti în mod subiectiv şi personal.

Tot ce este autentic este valoros. Nu intru acum în zona economică, vreau să mă refer doar la valoarea reală.

Toţi ştim că bucătăria de mare clasă necesită o preparare foarte laborioasă, cunoştinţe vaste şi ingrediente costisitoare. Cel puţin aşa credeam eu. Se pare că ceea ce cunoşteam din arta plastică este perfect valabil şi pentru arta culinară.

Atunci când dai frâu liber creativităţii, poţi crea lucruri care te uimesc din ceea ce ai la îndemână, din ceea ce foloseşti zilnic şi nu te gândeşti că ar avea o altă valoare decât cea utilă. Aşa cum artiştii plastici folosesc elemente surprinzător de banale pentru a crea opere de artă, în bucătărie se pot face preparate cu valoare gastronomică doar cotrob