Să spunem că eşti un patron a cărui afacere n-a cunoscut scăderea în ultimii 5 ani, deşi business-ul tău s-a confruntat cu mai multe valuri ale crizei internaţionale. De asemenea, gradul tău de îndatorare la bănci e ceva mai sus de jumătate (55%) din cifra de afaceri, iar pentru anul în curs este de aşteptat să înregistrezi o creştere uşoară a afacerilor, urmată de o accelerare anul viitor. În plus, consultanţii financiari îţi dau o notă bună pentru afacerea ta, cam cu patru trepte peste pragul de la care ai deveni riscant pentru creditori.
Pe de altă parte, un partener de-al tău, care deţine o afacere de peste două ori mare ca a ta, ce a fost afectată de scăderi de trei ori în ultimii cinci ani şi este de aşteptat să încheie şi acest an pe scădere, are un grad de îndatorare ce depăşeşte cifra sa de afaceri (130%). Abia anul viitor ar putea obţine o creştere firavă a business-ului. De asemenea, consultanţii financiari îl notează cu doar două trepte peste pragul de la care ar fi considerat riscant pentru creditori.
Date fiind aceste coordonate, care dintre voi ar trebui să se împrumute mai convenabil de la bănci sau din piaţa de capital pentru finanţarea afacerii? Probabil că toţi ar spune, pe bună dreptate, că tu meriţi să obţii condiţii de finanţare mai bune decât partenerul tău de afaceri. Paradoxal sau nu, partenerul tău reuşeşte să se împrumute mai ieftin de pe piaţă, deşi e înglodat în datorii şi are perspective de business mai slabe decât ale tale.
Ce am descris mai sus este exact o paralelă între Polonia, singura ţară europeană care a evitat recesiunea în ultimii cinci ani, şi Italia, care a suferit o scădere economică în trei din ultimii cinci ani.
Dacă din 2008 şi până în 2012, Polonia a consemnat creşteri economice de 5,1%, 1,6%, 3,9%, 4,5% şi 1,9%, Italia a avut parte de scăderi ale PIB-ului în 2008 (-1,2%), 2009 (5,5%) ş
