Bonjour... post-civilizaţie! Ştiu, poate mă grăbesc puţin, dar nu sunt singurul! Tot mai multe voci autorizate converg asupra mesajului: "Civilizaţia, aşa cum o cunoaştem, şi-a epuizat timpul, resursele, modelele şi mai ales capacitatea de a produce soluţii pentru problemele locale şi globale ale oamenilor şi ale omenirii". Vorba românului: "Şi-a trăit traiul, şi-a mîncat mălaiul!". Unii au zis, pur şi simplu, că s-a terminat Istoria; alţii, că intrăm pe o nouă poartă în altă... istorie. Pînă să vă spun ce ne aşteaptă... după, ar fi util, totuşi, să ne înţelegem asupra termenilor. Vorba lui Kant, în privinţa posibilităţii propoziţiilor sintetice apriori, reformulată prin "Transformata Vanghelie": "Să vedem ce este miliţienii şi ce vrea ei!"

Gurile rele, răuvoitorii, spun că civilizaţia noastră, imediat după ce i-am căsăpit pe neanderthalieni şi pînă astăzi, are ca motor consumul, distrugerea organizată, metodică şi profitabilă, pentru unii, uneori chiar pentru toţi!; o societate de consum, cum a fost ea botezată, exact cînd parcursul său istoric trecea de zenit. Esenţa este uşor de prins din formularea jurnalistului şi omului de spirit Gabriel Laub: "Eschimoşii primesc locuinţe calde şi apoi trebuie să muncească pentru a cîştiga banii necesari ca să-şi cumpere frigider: aceasta este civilizaţia!". Mark Twain a pus acelaşi gînd într-o formulă încă şi mai concisă: "Civilizaţia este proliferarea implacabilă a necesităţilor inutile!" În sfîrşit, dacă doriţi o formulă ceva mai extinsă analitic şi mai aplicată economic, vă invit cu cea mai mare căldură să recitiţi articolul domnului Rechea din "BURSA", ediţia de ieri, care explică cu subiect şi predicat cum a ajuns civilizaţia noastră să-şi salveze "creşterea economică" din demolări, iar bancherii ei să-şi sporească capitalurile prin simpla re-etichetare a principalelor pierderi! Pentru orice observator al temelor cr