Construcţia identităţii germane a presupus, pe lângă instrumentalizarea istoriei şi limbii, şi o înţelegere panteistã a naturii, care se contopeşte cu divinitatea şi spiritul german. Vechiul german este icoana acestei legãturi ancestrale. Ideologia populistă (völkisch) este în a doua jumãtate a secolului al XIX-lea infiltratã de rasismul modern şi darwinismul social, dar şi de o moştenire ezotericã ce încheagã individualismul german. Pãgânismul ia avânt şi o datã cu el simbolurile şi cultele aferente. Religia germanicã devine pentru mulţi religia originarã şi originalã a germanitãţii. În 1900 mişcãrile tineretului german percep vechile triburi germanice drept contrabalans la modernitatea industrialã. Se ţin ritualuri pãgâne şi în literatura ezotericã se vorbeşte despre ei ca despre o superrasã pãstrãtoare a moştenirii culturale a civilizaţiilor misterioase din Thule sau Atlantida. Ariosofia, noua religie Cea mai pregnantã formã de ideologie populist-ezoterică (esoterisch-völkisch) o constituie ariosofia. Iniţial o idee religioasã pseudo-germanicã, în care se îmbinã gândirea ocultistã cu cea rasistã, curentul preia idei din teosofie, cea mai popularã filosofie ezotericã a secolului al XIX-lea pentru a evolua într-un sistem mai coerent. Reprezentanţi de seamã au fost Guido von List (1848-1919) şi Lanz von Liebenfels (1874-1954). List, cu siguranţã inspirat nu doar de credinţele orfice şi şamanice, ci şi de simplicitas din Germania, practicã o ascezã riguroasã. Înfiinţeazã în 1908 die Guido-von-List-Gesellschaft gegen Untermenschen und mindere Rassen (Societatea împotriva indivizilor şi raselor inferioare), care are printre membri personaje din NSDAP sau militari. Centrul societãţii îl forma Armanenschaft, Armanen fiind îndrumãtorii spirituali ai arienilor, strãmoşi ai germanicilor şi germanilor. În 1908 List a compus o scriere popularã chiar şi astãzi, cu precãdere în