● Tehnologia permite „stoarcerea” zăcămintelor epuizate de ultima picătură de ţiţei
Dacă buzoienii au scăpat, cel puţin pentru un timp de „dilema” exploatării gazelor de şist, ei au o altă problemă în faţă şi, din câte se pare, nimeni nu-i întreabă dacă sunt sau nu de acord cu rezolvarea ei „în mod european”. Că, de, suntem cetăţeni europeni.
Este vorba despre scăderea nivelului emisiilor de bioxid de carbon, gaz rezultat în urma arderilor de tot felul, prin … îngroparea lui în saline şi zăcăminte de petrol epuizate. La fel cum face o gospodină leneşă cu gunoiul, pe care îl ascunde sub preş.
La mijlocul lunii iulie, Guvernul a aprobat Strategia Naţională a României privind Schimbările Climaterice 2013 – 2020, document care aliniază legislaţia românească la cea europeană, mai ales în domeniul combaterii poluării, sursă, spun unii, a încălzirii globale care afectează astăzi planeta.
Printre proiectele privind combaterea poluării se află şi „injectarea” bioxidului de carbon în sol, evident în acele zone în care depozitarea lui este considerată „sigură” de către specialişti. Metoda a fost deja experimentată cu succes la termocentrala de la Turceni, unde gazele rezultate din arderea cărbunelui au fost captate şi „împinse” sub pământ, termocentrala devenind astfel mai puţin poluantă. La mijlocul lunii trecute, OMV Petrom a anunţat că va investi 450 de milioane de euro pentru a aplica această tehnologie la unele zăcăminte considerate epuizate, de care Buzăul nu duce lipsă.
Nu peste tot în Europa există structuri geologice care să se preteze la injectarea cu bioxid de carbon, acestea fiind puse în evidenţă doar în România, Polonia, Germania, Danemarca, Anglia, Franţa şi Spania. În plus, există un plan european care urmăreşte realizarea unei reţele de conducte care să preia bioxidul de carbon de la toţi poluatorii şi să îl conducă în zonele un