Paulo Henrique Machado a trăit aproape toată viaţa lui în spital. A suferit de paralizie infantilă când era copil, cauză a poliomielitei. Astăzi respiră cu ajutorul aparatelor la care este conectat în permanenţă. Dar în ciuda neajunsurilor sale, a învăţat să lucreze pe calculator, iar acum creează un serial de televiziune despre propria viaţă.
Primele amintiri, şi cele mai multe, ale brazilianului sunt legate de holurile spitalului pe care îl explora din scaunul său cu rotile. „Exploram toate coridoarele, mergeam în camerele celorlalţi copii internaţi aici, aşa mi-am descoperit universul”, a spus el pentru BBC. „Pentru mine, să mă joc fotbal sau cu jucării obişnuite nu a fost niciodată o opţiune. Am fost nevoit să-mi folosesc imaginaţia mai mult”, a mărturisit Paulo.
Mama lui a murit când avea doar două zile, iar câteva luni mai târziu a făcut poliomielită, ca urmare a celei mai mari epidemii din Brazilia. În 1970, copii cu polio erau închişi într-un dispozitiv din metal, iar previziunile asupra viitorului lor erau extrem de sumbre. Despre foarte puţini se credea că au o şansă reală să ajungă la adolescenţă. Speranţa lor de viaţă era de 10 ani.
Cu o mobilitate extrem de redusă, lumea lui Machado s-a format în jurul prietenilor pe care şi i-a făcut pe palier. „Eram eu, Eliana, Pedrinho, Anderson, Claudia, Luciana şi Tania. Şi ei au fost aici multă vreme aici, mai mult de 10 ani”, povesteşte Paulo.
Cu inocenţa unui copil, nu şi-a închipuit niciodată că se vor despărţi vreodată. Spitalul, personalul şi ceilalţi pacienţi erau familia lui. Doar că starea de sănătate a unora dintre prietenii lui a început să se deterioreze. Mulţi au pierit pe acelaşi palier cu el.
„A fost foarte greu. Fiecare pierdere era ca o dezmembrare, cum să spun... Fizică. Ca o mutilare. Acum am mai rămas doar doi: eu şi Eliana”, spune el.
Nici doctorii nu-şi pot e
