Pentru un adolescent, cuvântul „vacanţă” rimează cu… „libertate”. O rimă cam forţată, din perspectiva unui părinte care vrea să-şi ştie copilul în siguranţă, în fiecare clipă. Dar ambele generaţii îşi pot vedea aşteptările satisfăcute, dacă negociază onest, încheie un pact şi îl respectă. Iată cum obţii acest rezultat mult dorit.

Băiatul de 16 ani te anunţă nonşalant că în dimineaţa asta pleacă la ştrand, „cu gaşca”, iar diseară e invitat la aniversarea unui prieten, deci nu ştie la ce oră se va întoarce acasă. Nu te întreabă, nu te consultă.

Când vă petreceţi vacanţa împreună

Nu mai poţi pretinde „să se ţină după fustele mamei”, trebuie să-i acorzi o oarecare libertate, între nişte repere menite să păstreze ideea de familie (chiar şi) în vacanţă: mesele luate împreună, plajă, excursii, alte activităţi efectuate „în formaţie completă”.

Escapade cu prietenii? Fireşte, dar după ce a luat prânzul cu voi. Îţi faci griji pentru programul lui de seară? Nu-i vei putea interzice la infinit să meargă la discotecă, în club sau pe plajă, în nocturnă. Nici nu-i poţi ataşa… o cameră video, ca să-l prinzi dacă fumează, bea alcool sau prizează un praf dubios. Dar poţi face mai mult pentru a-l proteja: să îi vorbeşti despre pericolele care îl pasc atunci când face asemenea experimente.

Tu eşti la serviciu, iar el este acasă

Tu nici nu ştii când au trecut cele opt ore, pentru că ai, la serviciu, o mie de sarcini pe cap. Copilul tău, singur acasă, are impresia că timpul stă pe loc. Asta dacă nu are o preocupare interesantă, aşa cum sunt ieşirile cu prietenii. E de înţeles nevoia lui de a socializa, numai că autonomia pe care o revendică trebuie să aibă nişte limite. La început, tu eşti cel (cea) care le impune, iar cu timpul va învăţa să şi le stabilească singur. Şi să le respecte, fără să mai fie nevoie de supravegherea ta permanentă.

3