Nu este vorba despre orice spital, ci despre cea mai mare clădire de acest gen din Orientul Mijlociu care a funcţionat în secolele XII-XIII, ne informează IAA (Israel Antiquities Authority).

Localizat în cartierul creştin al vechiului oraş, clădirea a fost recupertaă graţie unui proiect de excavare şi restaurare care a durat mai bine de un deceniu. Construcţia cu ziduri groase, stâlpi masivi şi camere boltite, înalte de peste 6 metri, este cu adevărat impresionantă. Până de curând aici se afla o piaţă de fructe şi legume.

Spitalul a funcţionat între 1099 şi 1291, cu permisiunea autoritatilor musulmane, sub auspiciile ordinului cavalerilor ospitalieri (ioaniţi) şi aflăm despre acesta din documente ale vremii care menţionează mereu existenţa unei structuri sofisticate, după părerea arheologilor chiar la fel de complexă şi organizată ca un spital modern.

Spitalul dispunea de secţii speciale pentru pacienţii cu diverse tipuri de afecţiuni iar la nevoie putea primi şi 2000 de bolnavi de diferite religii, îngrijiţi în conformitate cu preceptele religiei de care aparţineau. Nivelul cunoştinţelor medicale era însă unul foarte scăzut. Exemplele în acest sens variază de la cruci crestate pe cap pentru a alunga spiritele rele la amputări realizate doar la vederea unor răni uşoare.

Arabii musulmani au avut o contribuţie importantă, ajutându-i pe ioaniţi să înfiinţeze spitalul şi să îşi îmbunătăţească tratamentele pentru că deţineau mai multe cunostinţe medicale. Medicina era în lumea arabă o ştiinţă foarte apreciată, iar medicii arabi se bucurau de o reputaţie foarte bună. Saladin, eroul musulman care a cucerit Ierusalimul, a permis şi stimulat funcţionarea spitalului, lăsând să lucreze aici 10 cruciaţi.

Clădirea a funcţionat şi ca orfelinat, iar copiii abandonaţi aici se alăturau ordinului ioanit la maturitate. Oasele de cai şi cămile indică