Despre Ştefan cel Mare, domn al Moldovei între 1457 şi 1504, se spune că a fost apărătorul creştinătăţii, al Europei împotriva turcilor şi a islamului. A ctitorit 44 de biserici şi mănăstiri, tradiţia spunând că după fiecare victorie înălţa un lăcaş de cult. În acelaşi timp marele domnitor s-a remarcat prin poligamie, iuţime la mânie, pedepsire fără judecată, sete de răzbunare, care sunt condamnate de biserică. Anul acesta se împlinesc 509 ani de la moartea domnitorului moldovean Ştefan cel Mare (1457-1504) şi totodată marele voievod este pomenit ca sfânt. Figura domnitorului moldovean reprezintă o temă importantă în istoriografia, dar şi în mitologia românească. Poate cea mai mare este legată de meritele folosite drept argument la sanctificarea sa de Biserica Ortodoxă Română. Citeşte restul articolului pe Historia.ro
Citeşte şi alte articole despre voievodul Ştefan cel Mare
Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, duşmani de moarte
Personalitati marcante ale Evului Mediu românesc, Vlad Tepes, domnul Tarii Românesti (1448, 1456-1462, 1476), si Stefan cel Mare, domnul Moldovei (1457-1504), au fost, totodata, principalii exponenti ai luptei antiotomane din a doua jumatate a secolului al XV-lea. Timp de circa sase ani, între 1457 si 1462, domniile lor în cele doua tari românesti au fost simultane, ceea ce a determinat stabilirea unor relatii bilaterale care au cunoscut însa o evolutie deosebit de sinuoasa si de controversata.
Constantin Brâncoveanu, mai sfânt decât Ştefan cel Mare?
Prin promovarea imaginii unor personaje istorice în defavoarea altora lasate uitarii, printr-o repetata campanie de propaganda în care legendele, poeziile populare si folclorul muzical au jucat un rol important, s-a ajuns treptat la denaturarea grava a adevarului istoric.
De ce s-a luptat Ştefan cel Mare cu turcii?
Despre Ştefan cel Mare, domn al Mold
