Una dintre cele mai cunoscute artiste din lumea teatrului românesc, actriţă, dramaturg şi regizor al propriilor piese, crede că publicul vrea poveşti la care să se emoţioneze. Sursa: ANDREI RUNCANU (FACEBOOK LIA BUGNAR)

În ultimii ani, fenomenul independent a luat o mare amploare în lumea teatrului românesc, mai ales în Bucureşti. Există deja locuri de tradiţie unde se joacă aproape în fiecare seară, există grupuri formate şi există şi un repertoriu specific.

Teatrul independent nu are vacanţă. Deşi extrem de activ în tot timpul anului, vara este şi mai vizibil, pentru că teatrele de stat îşi închid stagiunile. Ceea ce se întâmplă în spaţiile de acest gen, care sunt tot mai multe, de obicei în case vechi sau în cluburi, este viu şi cel mai bine o arată faptul că spectacolele şi actorii se întreţin din vânzarea biletelor... Aici funcţionează cel mai bine ideea de cerere şi ofertă.

"Totul e scris deja..."

Probabil cel mai coagulat grup, o mică trupă de teatru fără nume, este cea condusă de Lia Bugnar. "Condusă", pentru că Lia Bugnar este dramaturgul şi regizorul ei. "Şapte dintr-o lovitură", "O piesă deşănţată", "Noi4", "Fata din curcubeu" sunt deja hituri... "Eu scriu teatru pentru că vreau să am împreună cu oamenii mei întâmplări din care să trăim… şi care ne fac şi mare plăcere şi, pe cât se poate, sunt şi iubite de public", spune Lia Bugnar. "Dar eu nu am vreo nevoie să mă exprim aşa. Eu aş putea perfect să stau să citesc. Mi s-ar părea o viaţă bine trăită. Pentru că totul e scris deja. Nu e nicio pagubă dacă vreunul din noi nu mai scrie. Chiar e scris totul...", crede ea.

Cu un amestec de umor şi autoironie Lia Bugnar spune atunci când este întrebată despre dramaturgie: "N-ar trebui ca "Pescăruşul" şi "Noi 4" să se numească ambele piese de teatru. Fără niciun fel de falsă modestie. Cred că oamenii nu mai au pregătirea să vadă un spectacol