Marea este prea departe de Craiova pentru un weekend, aşa că în zilele calde aleg Dunărea. De obicei cobor spre Calafat, pe un drum ce îmi oferă câteva tentaţii de popas: liniştea mănăstirii Jitianu, de exemplu, din apropierea Craiovei, pădurea Radovanului, cea bântuită de fantoma unei mirese sinucigaşe.

Aceasta mă face întotdeauna să zâmbesc amintirii unor colegi reporteri trimişi să pândească o noapte întreagă şi să pozeze stafia pentru un articol ce ar fi deschis spectaculos ziarul.

În cele din urmă, după ce au terminat grătarul şi berea, văzând că se face ziuă, au improvizat câteva fotografii, cu cearşafuri în cap, dar care le lăsau la vedere, de la genunchi în jos, blugii şi teneşii.

La Radovan ar fi de oprit şi pentru căpşuni, în sezon, dar chiar şi acum, la început de august, am văzut un coş plin, în faţa unei porţi, aşteptând cumpărătorii. În Perişor, chiar pe maginea şoselei, există Casa Memorială Henri Coandă, nu atât de spectaculoasă ca muzeul ridicat cu mulţi bani în cinstea lui Traian Vuia, în localitatea timişeană care îi poartă numele, şi, tot spre deosebire, fără avion în mărime naturală făcut după schiţele originale. Dar e de văzut şi de imaginat cum, în copilărie, Henri Coandă pornea de aici în plimbări terestre fie spre Calafat, fie spre Craiova.

De obicei, pe malul Dunării mă opresc la plaja Başcov. Şezlongurile sunt puţine, dar nu lipsesc zonele cu nisip bun, iar un plop bătrân şi atipic acoperă exigenţele amatorilor de lecturi la umbră. Se poate mânca la terasă, în Calafat, la Hotelul Ambasador, de exemplu, accesul la piscină fiind gratuit, ori în Vidinul bilgăresc, pentru cei ce au curiozitatea să treacă recent inauguratul pod.

„Cetatea” la apus de soare FOTO: Arhivă personală

La început de august, spre seară, cântă pe plajă - fie în Calafat, fie în Başcov, folkiştii veniţi în tabăra organizată de Dan