La apariţia show-urilor de talente şi în ţara noastră am fost bucuros. Mă uitam cam la tot ce prindeam, nu conta postul tv, ci calitatea unora dintre concurenţi. Ba chiar mi se păreau amuzanţi şi prezentatorii, mişcarea de forţe era impresionantă şi părea că şi televiziunile noastre au ajuns la un standard superior. Poveştile de viaţă au fost primele care m-au făcut să mă îndoiesc de calitatea show-ului, pentru că în multe cazuri se ajunsese ca acestea să ocupe primul loc în structura spectacolului.

De mai bine de o jumătate de an nu am mai vrut să urmăresc niciun astfel de show. De ce? Simplu: prea multă regie şi prea puţin talent. Mulţi au fost înlăturaţi din competiţie fără vreo explicaţie chiar dacă ar fi avut ceva de spus, iar locul lor a fost ocupat de neica-nimeni de pe stradă, care, prin incultura lor, sunt foarte pricepuţi la a face scandal şi a se da în stambă. Poate nu aş fi fost atât de contrariat dacă nu aş fi cunoscut o parte dintre cei care au participat la astfel de concursuri, persoane în care aveam încredere că se pot afirma, dar care au fost trecuţi pe linie moartă în favoarea unor mahalagii. Şi poate doar mi s-a părut, dar din zona Olt-Dolj, majoritatea celor care au fost „promovaţi” în show-urile de talent au fost fie copii de la şcolile speciale, fie mahalagii fără nici cea mai mică urmă de talent. „La show-ul acesta trebuie să fii dispus să accepţi să-ţi fie călcată în picioare demnitatea”, mi-a spus unul dintre cei care au încercat să se afirme, dar care nu au fost luaţi în seamă.

E trist că societatea a decăzut atât de mult şi că ceea ce se cere cel mai mult de la tv este show-ul prost făcut. Pentru rating, televiziunile au fost nevoite să se muleze după cerinţele societăţii şi, ce-a ieşit, Dumnezeu cu mila. Păcat, totuşi, că o idee de milioane de euro s-a românizat şi a devenit o idee de doi bani.

@