Dilema Veche are un festival alimentat de primăria şi consiliul judeţean Alba (bastionul PDL susţine elitele, iată) cu vreo 70.000 de euro. Salam a iscat un întreg tărăboi că a cîntat într-o campanie anti-drog susţinută de ministere diverse. Salam a fost linşat de presă şi de facebookişti. Pleşu e în continuare iubit. Pentru că middle-classu’ vrea calitate şi valoare.

Reclamă pentru Dilema Veche:

Trecem de faptul că Salam poate atinge eficient un public la care chiar contează mesajul antidrog, deşi asta e important. Trecem şi peste faptul că banii publici pentru Dilema sînt coloraţi politic. Ce e de reţinut e că în România de azi se dau bani cu nemiluita pe cultură. Pleşu sau Salam iau doar firimiturile. Adevăraţii bani curg în direcţii nebănuit de ineficiente către clienţi bine ţintiţi. 10% e noua dijmă culturală pe ban public cu care se taxează singure primăriile şi consiliile judeţene.

Cultura înaltă se prinde încet şi sigur că bănuţul adevărat nu e la ICR sau ministere. E la judeţ, unul prietenos politic de preferinţă. Asta atunci cînd nu ne facem experţi oengişti şi o ardem direct pe fonduri europene. Ce înseamnă milioanele alea amărîte de la ICR pe lîngă zecimea de miliard de la Bucureşti şi pe lîngă alte zeci de milioane din ţară? Sigur, sînt bani mult mai politizaţi în sensul cel mai ignobil (adică doar distracţie electorală) iar elita e mîndră şi neutră. Noroc că politizare şi neutralitate sînt cam acelaşi lucru, au demonstrat-o elitele prea destul.

Discuţia momentului este cît de eficientă o fi cheltuirea culturală a acestui ban public. Nu cumva sume atît de mari ar putea fi cheltuite centralizat pe infrastructură culturală făcută cu cap (de la acces gratuit şi simplu la filme, muzici pentru TOATĂ lumea, pînă la subvenţii pentru scăderea preţului accesului la cultură)? Dacă am insista pe infrastructură şi acces, atunci c