Înainte de ’90, tot ce venea de afară era considerat mai bun decât ce se găsea în ţară. Astăzi, situaţia nu e cu mult diferită.

Libera circulaţie face diferenţa între prezent şi trecut. Oamenii nu mai aşteaptă să li se aducă, ci îşi caută ei înşişi. Aşa se explică şi emigraţia masivă: dincolo de graniţa de vest veniturile sunt mai mari, iar condiţiile de muncă în general mai bune. Şi serviciile funcţionează mai bine în afară. Însuşi preşedintele a preferat tratamentul dintr-un spital austriac, la fel ca şi fostul premier Tăriceanu, alţi politicieni şi vedete din show-biz. Clinicile ungureşti au destui clienţi români, mai ales din rândul celor care locuiesc lângă graniţa de vest. Tocmai de aceea multe cabinete au şi translatori angajaţi.

Sistemul de învăţământ este şi el văzut mai slab decât cele străine. Paradoxul este că, deşi mii de elevi şi studenţi învaţă “afară” şi că în topul primelor 500 de universităţi din lume nu se află niciuna din România, toată lumea e de acord că în şcolile de aici se învaţă mai mult decât în alte ţări. Cele mai bune dovezi sunt succesele la olimpiade internaţionale, precum şi pregătirea profesională a celor care fac concurenţă localnicilor pentru locuri de muncă în ţările unde ajung.

Însă circulaţia se desfăşoară în ambele sensuri. Vara e sezonul în care mai mulţi străini vin să constate că avem o ţară frumoasă, dar imediat sesizează lipsurile. Şi turiştii, şi cei aflaţi în căutare de oportunităţi de afaceri se leagă în primul rând de drumuri. Cum lucrurile au mai evoluat în ultimii 20 de ani, proaste mai sunt acum doar arterele secundare. Celelalte tind să devină autostrăzi, să capete indicatoarele şi marcajele necesare, iar uneori să fie deszăpezite. Sigur, cele din alte ţări sunt mai bune, atât pentru asfalt, cât şi pentru lipsa căruţelor ori a bicicletelor (care au propria lor pistă, vizibilă imediat după graniţa