Oare contribuabilii români la bugetul televiziunii publice al României ştiu cum sunt cheltuiţi banii pe care ei îi plătesc, fără voie, pentru susţinerea acestui mamut şi îngrăşarea sugativelor abonate la ţâţa TVR?

Ştiu nea Gheorghe, nea Ion, ţaţa Floarea, ţaţa Maria, Gherghina? Ştiu toţi românii consumatori de energie electrică, implicit contribuabili obligatorii la susţinerea TVR-ului şi al radioului public de ce, lună de lună, trebuie să plătească din toată sărăcia lor, 4 lei pentru Televiziunea naţională şi 2,5 lei pentru radio?

I-a întrebat vreodată cineva de sus dacă sunt de acord să plătească aceste taxe lunare, incluse automat pe factura de energie electrică? Le-a explicat cineva ce reprezintă cele două biruri şi dacă sunt de acord să le plătească? Răspunsul e simplu. Nu!

Cu toate acestea, lunar, au sau n-au televizor şi radio, urmăresc sau nu emisiunile TVR şi ale Radioului public, consumatorii de curent sunt obligaţi să plătească taxele celor două instituţii mamut ale statului. Singurii care scapă de aceste taxe sunt cei care nu achită facturi de energie electrică.

Care instituţii de stat, la fel ca şi altele asemănătoare, sunt mari consumatoare de bani publici. Cu cât le dai mai mult, cu atât consumă mai mult şi produc mai puţin.

Cât despre calitatea emisiunilor produse de acestea, în special de TVR, ce să mai vorbim. Vorbesc statisticile ratingurilor, unde emisiunile televiziunii de stat sunt bătute permanent şi cu mult de producţiile televiziunilor comerciale care îşi produc singure banii nebeneficiind tot timpul de infuzii financiare ca cea naţională.

Ultima producţie de geniu a TVR, numită „Vara pe val” emisiune-maraton, începută cu mare tam-tam pe 6 iulie, are o durată de şase săptămâni, a fost şi este prezentată de creatorii şi sugativele abonate la ţâţa nesecată a acestei televiziuni, ca un superdivertisment, care