Ca să ajungi la Tirici trebuie să faci o alegere înţeleaptă într-o intersecţie de drumuri petrilene. Dacă pleci din oraşul Petrila cu gândul de a-i cunoaşte limitele (geografice) vei trece, inevitabil, prin Lonea şi Cimpa.

Ce-o căta „Octopusul” în ţinutul momârlanilor?

Capătul Cimpei e marcat de două magazine alimentare, aşezate de-o parte şi alta a drumului care coteşte la stânga şi ajunge, inevitabil, la cimitir. Primul dintre cele dintre două are un nume destul de ciudat pentru momârlanii locului. Îi zice „Octopus” şi nici unul dintre localnicii pe care i-am întâlnit în cale nu ştiau ce înseamnă. E vorba, pentru cunoscători, de numele englez al caracatiţei. Pentru melomani, numele ar putea face trimitere la Grădina lui Octopus, un loc pe unde naviga, ieri, „Submarinul galben” al Beatles-ilor.

Diferenţa dintre cele două magazine am văzut-o prin prisma cafelei. Primul magazin avea un aparat automat de cafea (dar care nu funcţiona), iar în al doilea nu era dotat cu acest aparat acţionat cu fise. În schimb, era unul mai mic, aşezat pe una din tejghele, care era mânuit, cu îndemânare, de o vânzătoare foarte săritoare şi amabilă. Înainte de a ne servi cu cafeaua solicitată, doamna a reuşit să încarce şi telefonul unui momârlan în vârstă care nu prea ştia să mânuiască „talifonul”. Un magazin de pâine e ultima unitate alimentară pe care o poţi vizita înainte de a părăsi satul. (E drept că faţă în faţă cu unitatea de pâine era şi un anunţ, scris cu vopsea albă pe o tablă neagră, prin care agentul economic anonim se lăuda că, dincolo de lacătul pus pe uşă, poţi cumpăra târâţă şi uruială.)

Noi am mers drept înainte. La un moment dat, asfaltul trece podul, peste un pârâu curat şi leneş, şi o ia la stânga. Drumul acesta te conduce până la capătul Răscoalei. În schimb, dacă ţii drumul tot înainte şi nu te abaţi deloc poţi ajunge, pe un drum de ţar