de Dumitru CHISELIŢĂ
dumitruchiselita@tribuna.ro
07 august 2013 21:44
1 vizualizare
A-A+ Înţeleg că păpuşile, maşinuţele, hălăduitul pe câmp ori pe dealuri, căţăratul în copaci ori chiar „pac-pac”-ul nu mai sunt „cool” nici pe la sate. Nu mai vorbim de puturosul obicei al cititului de cărţi, uneori chiar peste vârsta admisă, ele cărţile. Aşa că trebuia să se facă ceva pentru ca valorile copilăriei de la sate să reînvie. Cumva. Şi ce ar fi ca aceşti pui de daci şi de romani din mediul rural să fie ajutaţi să pună mâna pe carte? Pe una horror dacă se poate, cu zombi şi monştri şi alte bidigănii. A, nu ştiţi despre ce e vorba? Despre transformarea, la Marpod, a Borcanului cu dulceaţă de poveşti în Borcanul cu poveşti de groază. Exact ceea ce are nevoie un copil de la sate, ce să spun... În ce constă paranghe..., pardon, evenimentul cultural educativ? În lecturi dintr-un autor american de poveşti horror pentru copii, pe nume R.L. Stine. Poveşti pe care le citesc copiii, la lumina felinarelor, noaptea între orele 22 şi 24. Dacă se poate, pentru coloratură şi pentru a intra în pielea personajelor, se pot aduce o mască, un costum sau o lanternă. In-cre-di-bil, doamnelor şi domnilor. Şi felicitări organizatorilor, vai, dar cum de v-a venit o asemenea idee genială? Sau v-au şoptit-o „spiriduşii de pe Valea Hârtibaciului”?
Nu sunt împotriva delectării copiilor, mai ales de la sate, cu lecturi sau cu provocarea de a-i determina pe ei să scrie ceva. Nu am nimic nici cu Borcanul acela cu dulceaţă de poveşti, chit că titlul e siropos şi pueril şi nepotrivit cu mentalitatea actuală a tinerilor, chiar „de pe sate” fiind. Dar să oferi horror pe pită, şi noaptea, unor copii, („chiar de pe sate”, uite, mă repet), deja mi se pare o chestie cam sărită de pe şinele mocăniţei. Eu zic că horrorul este digerabil doar de la o anumită vârstă încolo, şi asta după alte
