Deşi nu am avut o părere bună cu privire la rezultatul măsurilor luate de guvernele susţinute de PD-L, fie că au fost conduse de Emil Boc, fie de Mihai Răzvan Ungureanu, nu m-am numărat printre românii care au sărbătorit cu surle şi trâmbiţe venirea USL la putere. Nu de alta, dar am avut o experienţă neplăcută în 1996, când după câştigarea alegerilor de CDR, toată lumea spera că lucrurile se vor îndrepta în România. Că ţărăniştii, liberalii şi cei care li s-au alăturat vor reuşi să repare prostiile făcute de PDSR-ul lui Iliescu, iar lumea va începe să trăiască mai bine. Deşi unele lucruri s-au îndreptat, nivelul de trai a luat-o în jos pe tobogan, astfel încât Iliescu şi ai lui s-au întors la pu­tere pe cai mari. Am încercat să le explic lucrul acesta multora dintre cei cu care am stat de vorbă, nu pentru a le influenţa votul, ci pentru a-i ajuta puţin să coboare cu picioarele pe pământ şi să nu-şi mai facă iluzii deşarte. Pe zi ce trece, se dovedeşte că aveam dreptate. Economia merge la fel de prost şi acum, când Ponta conduce Guvernul, angajaţii de la stat sunt aruncaţi şi acum pe drumuri, preţurile sunt la fel de insuportabile, fie că vorbim de bunurile de larg consum, de benzină, motorină, gaze sau curent, iar înrăutăţirea nivelului de trai va continua. Motivaţia rămâne aceeaşi, aşa ne cer organismele internaţionale, acesta fiind încă un semn că toţi politicienii sunt o apă şi un pământ. Până sunt aleşi îţi promit marea cu sarea, apoi fac şi ei ce au făcut predecesorii lor. Sincer, pe mine nu mă interesează chiar deloc dacă trebuie să plătesc mai mult pentru curent sau gaz că aşa a decis PD-L-ul sau că aşa a decis USL-ul. La fel cum nu dau doi bani pe toţi marii specialişti de la FMI sau Banca Mondială care îmi explică că trebuie să plătesc mai mult pentru un produs sau un serviciu pentru care plăteam înainte mai puţin, fără să îmi crească veniturile în schi