Singurul loc de unde vine adevărata putere a omului este pacea sufletului iar mulți, foarte mulți oameni care au rătăcit-o, încercați de greutăți, necazuri și dureri în lupta pentru existență s-au îndreptat, de-a lungul anilor, către singurul om de pe acest pământ care aveau credința că îi va putea ajuta: părintele Macarie. Oricine l-a întâlnit, oricine a stat de vorbă cu el a simțit că fiecare clipă petrecută cu el este specială. Oricine i-a cerut sfatul sau îndrumarea a înțeles, într-un fel sau altul, că puterea de a înlătura greutăţile şi de a merge înainte o găsim în noi înşine, chiar când totul în jur pare a ne fi ostil... Că orice om cu suflet credincios dobândește și pace sufletească. Că nimeni nu e singur în necazurile lui atâta timp cât îl poartă-n inimă pe Dumnezeu... Spre părintele Macarie s-au îndreptat tineri și vârstnici, bogați și săraci, oameni sănătoși sau bolnavi trupește ori sufletește, oameni care nu reușeau să mai găsească singuri calea spre liniștea interioară. Oameni disperați, deznădăjduiți, care nu mai puteau separa răul de bine, urâtul de frumos, credința de necredință... Oameni care au plecat apoi către case cu lumină și liniște în suflete, știind cum și unde să caute binele... Unora le e frică de părintele Macarie, fiind bine-știut faptul că din câteva priviri, acesta „te citește”. Despre simplitatea și adevărul profund al spuselor lui s-a dus buhul, creștinii îndreptându-se către el din orice colț al județului, al țării și nu numai... Când a fost izgonit de la Mănăstirea „Poiana Mărului”, clădindu-și, în vârful muntelui Muntioru din Vintileasca, Schitul „Muntioru”, oamenii l-au urmat. Mulți, tot mai mulți... Din ce în ce mai mulți! Este respectat, admirat, iubit, chiar venerat!

Și noi, ca și atâtea alte mii de oameni înaintea noastră, am vorbit, deunăzi, cu bunul părinte Macarie. Acolo, î