Ţara arde şi baba se piaptănă... Cunoscutul proverb se potriveşte ca o mănuşă situaţiei politice din anumite ţări ale Uniunii Europene. Toată lumea se ocupă de problemele economice şi monetare, când ar trebui reglată de urgenţă corupţia politică.
Bineînţeles, nimeni nu poate nega importanţa crizei economice pe care o traversează ţările Uniunii Europene (mai puţin Germania) şi nici cea a monedei comune europene. Comentatorul economic al canalului de televiziune France 2, Franşois Lenglet, nu se sfieşte să pună clar problema perenităţii monedei Euro. Într-un articol publicat recent în revista Le Point, ziaristul compara Uniunea Monetară cu un climatizor care, spune el, < încearcă cu disperare să menţină aceeaşi temperatura peste tot în Europa >. O Europă ale cărei < haine > sunt croite cu o măsură diferită, expuse unele la soare şi altele vântului nordic. < Oricare ar fi reglajul termostatului, el nu va corespune niciodată nevoilor unei jumătăţi din locuitori >, concluzionează comentatorul. Verdictul său este fără apel. < Sfârşitul monedei europene este ineluctabil >, afirmă fără frică Franşois Lenglet.
< De fapt, Euro este mort şi singurul lucru care l-ar mai putea salva este ca integrarea europeană să devină totală. Europa să devină Statele Unite ale Europei... > Un vis irealizabil? Fără îndoială, căci nu există nici o coerenţă între economiile germană şi greacă sau între cea austriacă şi spaniolă, ca să privim numai aceste două exemple. Este clar că moneda europeană suferă de la naşterea sa de o boală congenitală, şi anume faptul că baza sa nu este economică, ci politică. Chiar cele două componente ale alianţei germano-franceză, care sunt la originea Uniunii Europene, funcţionează diferit.
Cu toată importanţa acestor probleme, cea a corupţiei politice poate avea un deznodământ mult mai grav, cu consecinţe incalculabile pentru Vechiul Continent.
