Cu Dinamo Tbilisi, Steaua n-a mai avut jocul cu care ne-a obișnuit în ultima vreme.
Trebuie să recunoaștem că asupra meciului și-a pus amprenta rezultatul de 2-0 cu care „roș-albaștrii” au câștigat partida-tur din Georgia.
Astfel, jucătorii au abordat returul mai relaxați, n-au mai avut aceeași concentrare ca în alte meciuri. Asta nu pentru că nu ar fi vrut ei sau pentru că nu au fost motivați suficient, dar în astfel de cazuri își intră în rol subconștientul.
Vrând-nevrând, ajungi să te gândești: „Lasă, mă, că dacă le-am dat 2-0 la ei acasă, îi batem și la noi”. Pe de altă parte, nu ar trebui ca antrenorul Laurențiu Reghecampf să fie atât de dur. Sigur, trebuie să aibă o discuție cu jucătorii, să le explice greșelile pe care le-au făcut, dar nu pe un ton dur. La urma urmei, Steaua s-a calificat în play-off-ul Ligii Campionilor, iar succesul trebuie savurat.
Am auzit voci care susțin că Reghecampf s-a pripit când i-a înlocuit la pauză pe Szukala și pe Pintilii cu Gardoș și, respectiv, Stanciu. Eu nu cred că a greșit. Când câștigi cu 2-0 în prima manșă și ai 1-0 la pauză în retur, e normal să menajezi anumiți jucători. Ar fi fost păcat ca Szukala sau Pintilii să fi încasat un cartonaș galben și să fi lipsit în prima manșă din play-off.
Oricum, eu nu am avut nici cea mai mică emoție că Steaua va rata calificarea, nici măcar după ce georgienii au egalat și au inițiat apoi câteva acțiuni periculoase. Este vorba de diferență de valoare, iar jucătorii Stelei sunt, fără nicio supărare, peste cei de la Dinamo Tbilisi.
