Urmărind cu câtă seninătate sunt abordate de la nivelul Guvernului teme ce au legătură cu securitatea naţională, cu câtă lejeritate tratează primul-ministru acţiunile CSAT, te gândeşti fie la un dilentatism vecin cu iresponsabilitatea, fie la sfidare.
S-a împlinit o săptămână de când ministrul Apărării, Mircea Duşa, declara că “aproape zilnic, spaţiul aerian al ţării este forţat” de avioane care nu sunt identificate. Cum e posibil ca un ministru al Apărării, în plus, dintr-un stat membru NATO, să facă trimitere cu atâta seninătate la încălcarea spaţiului aerian al României, integrat în spaţiul aerian al NATO? Cu atât mai mult cu cât, potrivit Legii 257/2001, chiar MApN, ministerul condus de dl Duşa, are obligaţia să ia măsuri împotriva aeronavelor care utilizează neautorizat spaţiul aerian al ţării – şi, nu ocazional, aflăm, ci “aproape zilnic”. Ce caută aceste aeronave în spaţiul nostru aerian? Ale cui sunt? Ce măsuri s-au luat până acum împotriva lor? Nu s-a mai pierdut nimeni cu astfel de “detalii” după ce a fost prăvălită în media informaţia iniţială. Cu ce rămâi, ca simplu om, după ce auzi această informaţie rostită de însuşi ministrul Apărării? Cu ideea că lucrurile chiar stau aşa, că suntem un stat unde sunt trecute cu vederea astfel de derapaje. Ori pentru că ai noştri sunt “băieţi buni” şi mai lasă de la ei, ori pentru că sunt neprofesionişti, ori pentru că au alte interese decât cele ale partenerilor din NATO cu care împart spaţiul aerian. Nu l-am auzit pe ministrul Duşa revenind cu detalii. Nici declarând că va sesiza CSAT-ul. Nu l-am auzit nici pe premierul Victor Ponta cerându-i explicaţii dlui Duşa, subordonat al său în Guvern, subordonat în CSAT, deşi o informaţie de genul că România se confruntă “aproape zilnic” cu zboruri neautorizate ar fi de natură să întrerupă un concediu, pentru o declaraţie de presă.
Cu o lejeritate simi
