Scris de Monica Ardelean - Aurel Sălășan, arădeanul care a ajuns la 8 125 metri în Himalaya împreună cu alți patru alpiniști, povestește câte puțin din aventura care i-a făcut celebri.

ARAD. A stat 40 de minute pe acoperişul lumii, a jonglat puţin cu moartea şi s-a întors. Aventura lui Aurel Sălăşan şi a celorlalţi patru alpinişti români,arădeanul Szolt Torok (liderulgrupului), Marius Gane şi Teo Vlad, a făcut ocolul lumii. Expediţia românească pe unul din cele mai înalte vârfuri din lume, al noulea ca mărime, Nanga Parbat de 8 125 metri este cea mai importantă din istoria alpinismului românesc şi una din cele mai importante la nivel mondial datorită traseului ales şi dificultății extreme a muntelui.Ziua vârfului

Cum e să stai mai aproape de cer decât de pâmânt? „E fanstastic. Am prins vreme bună, a fost senin și am văzut și ceilalți miari din Himalaya. Am reușit să stau 40 de minute sus pe vârf, a fost extraodinar” povestește Aurel Sălășan, la întoarcerea acasă. Două luni de efort, de muncă, de luptă cu muntele și cu el însuși, cu fricile care l-au bântuit, totul pentru câteva zeci de minute de extaz. „Norocul nostru că a fost vreme bună, puteam rata vârful dacă vremea nu ar fi fost prielnică, dar a fost perfectă” spune Aurel.

Ziua vârfului e ziua în care escaladezi zona morții. „Acolo sus, la 8 000 de metri ești singur. Tu și muntele. Nimeni nu te mai poate ajuta orice s-ar întâmpla. Echipa e foarte importantă, nu poți ajunge acolo singur, și noi am făcut o echipă foarte bună, cred că de aceea am și reușit să ajungem la această performanță. Dar vârful îl cucerești singur” povestește alpinistul arădean.Spaime și noroc

Au avut de ales de două ori și de fiecare dată alegerea a driblat moartea. „La Herculane, unde ne-am întâlnit cu echipa pentru prima dată, am ales traseul pe care să urcăm. Erau două variante. Am votat și la vot ieșit traseul acesta