Au mâncat lubeniţă, au întins hore, a răsunat muzica populară, au avut şi tinerii parte de muzica lor, n-au lipsit berea şi micii, nici tiribombele şi alte atracţii cu care se întâlnesc o dată pe an, pe scurt, a fost, marţi, 6 august, Târgul de lubeniţe - ediţia a X-a, la Văleni, o sărbătoare „gustată” din plin de comunitate, chiar dacă distracţia a început la 38 de grade Celsius.

Se ţine de când s-au pomenit cei din Văleni, dar au început să-i numere ediţiile acum 10 ani. Multe trebuie să se fi schimbat între timp, chiar şi lubeniţa se mai aduce în mică parte cu căruţa, portabajul fiind mai practic. Participanţii au rămas, în schimb, o adunare la fel de pestriţă. Oameni arşi de soarele verii, îmbrăcaţi cu hainele bune, alături de orăşeni veniţi, probabil, la rude. Adolescenţi care se mai bucură încă de vacanţă, „ochind” de departe sacul de box şi momentul propice în care să-şi arate puterea, din întâmplare chiar atunci când în zonă se află „acea” fată, adolescente fardate ca pentru discotecă, dar şi fete simple, care încă se mai bucură ca nişte copii de muzică, agitaţie şi culoare. Bărbaţi pentru care câştigarea concusului de lubeniţe e o chestiune de viaţă şi de moarte, femei emoţionate să-şi vadă copiii pe scenă, în costum popular, şi să spună mândre: „Uite-l şi pe-al meu!”.

Comercianţi care se plimbă din târg în târg, ţărani veniţi cu gândul că dacă nici acum nu dau recolta, pe cinci lei lubeniţa de peste 10 kilograme, atunci nu se mai merită să te chinui. „Bomboane agricole” prăjite şi sărate, vândute direct din coş, la dop, ca odinioară, ceaune pentru toate gospodinele, lucruri de care ai nevoie, altele pe care le cumperi şi le uiţi pe cine ştie ce raft, tiribombe, maşinuţe, tobogan gonflabil, chinezării de toate felurile, jucării pe care le iei să scapi de gura copilului şi le arunci cinci paşi mai încolo, stricate, oameni la toate mesele, oam