Există in filmul „The Iron Lady” o replică foarte bună: „În politică, unii vor să facă ceva, alţii vor să fie cineva”. Cu siguranţă, utima categorie e cea care trăieşte excesiv şi obsesiv din imagine, o categorie care nu pierde nicio ocazie să se arate şi să comenteze orice.

Ultimele săptămâni au devenit, din punct de vedere mediatic, un război al vacanţelor. Cine e mai patriot şi-şi face vacanţa pe meleagurile geto-dacice, cât de apetisant se prezintă, cine trădează mai mult ţărişoara îndestulând bugetul altor ţări, cine se plimbă cu bona sau cine se aventurează deasupa câmpiilor şi munţilor cu elicopterul sau străpunge valurile provocatoare ale Mării Negre cu şalupe, iahturi şi alte jucării nautice luxoase.

E firesc ca presa să facă “subiect”, e nefiresc însă că se bage în vorbă şi politicienii, unii chiar din vacanţă. Atât de mult s-a putut degrada discursul public şi prestanţa politică încât efortul de a ignora personajele în cauză devine epuizant. Pe fond, înţeleg să dau accente grave acestui subiect doar în măsura în care am dovezi că aceste vacanţe ale politicienilor sunt decontate din bani publici, ca şi cum şi vacanţa e tot un fel de serviciu, o relaxare în folosul patriei.

Dincolo de asta, e doar lipsa celor şapte ani de acasă să te ofuschezi dacă cutare şi-a luat bona cu el, dacă a ales o altă destinaţie de vacanţă decât cea natală ori dacă îşi permite să facă plajă sau să intre în mare în costum de baie. Probabil că ar trebui să aibă fiecare politician o salopetă groasă la îndemână şi să o poarte, indiferent de anotimp.

De fapt, de ce ai face cuiva morală că foloseşte spaţiul de socializare pentru a posta fotografii de vacanţă? Fie el şi politician! Că mie îmi place sau nu, ţine deja de gustul meu şi nu consider că trebuie să îl fac măsură publică. Mai trebuie să las şi publicului opţiunea de a decide dacă va sancţiona vreun politi