Deşi, în general vor exista combinaţii de Stiluri Emoţionale care se adună în fiecare dintre cele cinci mari trăsături, vor exista excepţii întotdeauna. Nu orice persoană cu o anumită personalitate va avea toate dimensiunile Stilului Emoţional pe care le descriu, dar va avea, în mod invariabil, cel puţin una.

Trecând dincolo de Big Five, putem să aruncăm o privire la la trăsăturile la care ne gândim cu toţii atunci când ne descriem pe noi înşine sau pe cineva bine cunoscut. Fiecare dintre aceste trăsături poate, de asemenea, să fie înţeleasă ca o combinaţie de diferite dimensiuni ale Stilului Emoţional, deşi, din nou, nu orice persoană care are o anumită trăsătură va poseda fiecare dimensiune. Cu toate acestea, cele mai multe persoane vor avea cele mai multe dintre aceste trăsături:

Aşa cum puteţi observa, aceşti descriptori ai trăsăturilor obişnuite cuprind diferite permutări de Stiluri Emoţionale. Această formulare oferă o cale de descriere a ceea ce ar putea să fie bazele cerebrale pentru aceste trăsături obişnuite.

În cazul în care citeşti lucrări ştiinţifice originale, ai putea să crezi, cu uşurinţă, că cercetărorii s-au gândit la o anumită întrebare, au creat un experiment ingenios pentru a-i da un răspuns şi au efectuat un studiu fără nicio fundătură sau vreun obstacol între ele şi răspuns. Însă lucrurile nu stau aşa. Bănuiesc că ţi-ai dat seama de acest lucru, însă ceea ce nu este atât de larg cunoscut, inclusiv în rândul celor care devorează lucrări de popularizare a cercetărilor ştiinţifice, este cât de dificil este să conteşti o paradigmă predominantă. Aceasta a fost poziţia în care m-am aflat eu la începutul anilor ’80. La vremea aceea, de obicei psihologia academică surghiunea studiul emoţiilor mai degrabă în domeniul psihologiei sociale şi al personalităţii decât în domeniul neurobiologiei; puţini cercetători în psihologie erau i