Am pus sub semnul îndoielii înmulţirea peste măsură a drepturilor… omului, uneori având impresia că ţinta este anihilarea obligaţiilor. Dar dacă omul, în speţă salariatul disponibilizat al „Termicii” Suceava, are dreptul la salarii compensatorii, atunci acesta trebuie să le primească. Subliniind ideea, primarul Ion Lungu se spală pe mâini de vreo obligaţie în acest sens a municipalităţii, afirmând că a achitat datoriile către „Termica” exact pentru aceasta: ca disponibilizaţii să primească sumele cuvenite drept salarii compensatorii plătite de angajator, atrăgând atenţia totodată nemulţumiţilor, adică sindicate şi salariaţi, că manifestaţiile lor în faţa primăriei sunt cel puţin imorale.

Pe de altă parte, pare a fi logică afirmaţia directorului „Termicii”, potrivit căreia banii au fost folosiţi pentru plata unor datorii urgente, care, eludate, ar fi dus la sporirea considerabilă a datoriilor totale ale „Termicii” şi la falimentul acesteia. Aşadar, i-am sacrificat pe cei disponibilizaţi, lăsaţi fără salarii compensatorii, şi le-am oferit o şansă (în plus, pentru că aveau asigurat un loc de muncă) celor rămaşi să lucreze în continuare.

Greu de măsurat moralitatea unei asemenea decizii. Căci cei lăsaţi fără slujbe mai pierdeau un drept, cel la salariul compensatoriu, iar cei rămaşi să lucreze mai câştigau unul, măcar pentru o vreme: viaţa „Termicii” era astfel prelungită.

Dar decizia aceasta nu putea fi luată doar de directorul „Termicii”, chiar dacă până la urmă o făcea şi în interes propriu, conservându-şi, atât cât se va mai putea, funcţia. Decizia s-a luat de un consiliu de administraţie care are aerul că ar fi neutru. Adică au fost aleşi/numiţi acolo oameni în stare, sine ira et studio, să identifice, să susţină şi să adopte hotărârea cea mai corectă pentru soarta colectivului, în primul rând (iarăşi drepturile…) şi pentru cea a afacerii, în