Multă lume spune că în conflictul dintre Rednic şi Cadu va câştiga inevitabil Cadu. Portughezul a devenit un fel de patron-antrenor-jucător, aşa cum spunea şi prietenul Emilian Voicu pe facebook, o combinaţie „trei în unul” pe care am mai văzut-o la noi doar la Mirel Rădoi, dar stelistul nu a ajuns la performanţele sportive ale căpitanului de la CFR!

Cadu a avut o contribuţie importantă la toate realizările CFR-ului din ultimii cinci ani, a jucat foarte bine pentru campionatul românesc în sezoanele în care echipa lui Paszkany a câştigat titlul, şi-a clădit o relaţie excelentă cu şefii clubului, care îl consultă atunci când numesc antrenorul sau când fac un transfer. Cadu pare la fel de important ca şi Paszkany, mai important ca Iuliu Mureşan şi mult mai important decât orice antrenor din lume care ar pregăti această echipă.

Excluderea lui Cadu din lotul pentru meciul cu Viitorul reprezintă o dovadă de curaj a lui Mircea Rednic, dar senzaţia e că „Strâmbul” s-a pus cu cine nu trebuie. Cadu nu e susţinut doar de patronul, preşedinte, staff-ul administrativ, magazinerul, bodyguardul şi gardianul de la CFR, ci şi de mulţi dintre jucători. L-a dat afară pe Cadu, dar au rămas ceilalţi prieteni, iar ceilalţi sunt conştienţi că Rednic e trecător (nu a stat nicăieri mai mult de un an), iar Cadu pare veşnic la CFR, chiar şi după retragrerea din postura de jucător. E interesant de văzut câţi ceferişti vor juca pentru Rednic împotriva Viitorului şi câţi pentru Cadu. Sună aiurea, extrem de aiurea. Să joci pentru Cadu şi împotriva propriului club, a propriei echipe! Dar e posibil şi aşa ceva în fotbalul românesc.

Din acest conflict bizar, nu va câştiga nimeni, ci va pierde CFR-ul. Va pierde un antrenor valoros, nişte puncte importante (trei le-a cedat la Vaslui cu marele Cadu pe post de măscărici printre atacanţii adverşi) şi va pierde în continuare la ima