Vladimir Putin a forţat nota şi a pierdut susţinerea Americii. După ce timp de mai bine de 20 de ani, aceasta din urmă a mângâiat orgoliul fostului Mare Imperiu şi chiar i-a oferit susţinere internaţională pentru a evita destrămarea sa, Obama i-a întors spatele. Istoria recentă a demonstrat că toţi preşedinţii de stat care au pierdut susţinerea Americii, pierd destul de repede şi puterea în ţara lor. Acest lucru se va întâmpla şi cu Putin. Preşedintele Rusiei a întins mult prea mult coarda cu preşedintele Americii şi a trecut de limita de suportabilitate a acestuia prin acceptarea unui trădător şi găzduirea acestuia. Rusia nu mai este o putere şi doar dorinţa Americii de a mângâia orgoliul fostei puteri imperiale, a făcut ca prezenţa acesteia pe scena internaţională să fie menţinută la nivel înalt. Dândui-se prea multă importanţă, mai multă decât o merită, Rusia lui Putin a început să se creadă zmeu uitând că e de fapt un spiriduş. Puterea sa demografică a rămas cu mult în urma celorlalte puteri ale lumii, iar cea economică este una de subzistenţă şi subordonată intereselor statelor occidentale. În afara de redobândirea controlului asupra resurselor naturale, Rusia are o economie bazată strict pe investiţii străine. Mai nou, Europa s-a rupt de subordonarea energetică faţă de Rusia prin investiţii masive în energie verde şi regenerabilă. Dacă luăm în considerare şi viitoarele exploatări din Marea Neagră şi gazele de şist am putea spune că de Rusia se apropie o mega criză economică, probabil similară cu cea care a dus la căderea URSS. Scăderea interesului Europei faţă de resursele energetice ale Rusiei face ca aceasta din urmă să fie forţată să facă concesii pe frontul asiatic către China şi Japonia, acolo unde în ultimul timp s-au accentuat pretenţiile teritoriale asupra Rusiei. Permanenta opoziţia în Consiliul de Securitate, războiul din Siria, dosarul Iranian, şi a