Trăite nu demult de oameni pe care avem deseori ocazia să-i întâlnim, situaţiile absurde create de regimul comunist au devenit astăzi, uşor-uşor, adevărate legende. Din tema „supravieţuirii în cumunism”, OPINIA vă prezintă una dintre întâmplările tragico-comice petrecute în redacţia singurului ziar buzoian din anii ’80.
În cercul închis cu lozincile şi defilările obligatorii de 1 Mai şi 23 August, cu învârtelile legate de hrană, şi o presă folosită pentru propagandă, se întâmpla totuşi ca unele evenimente să scape controalelor „maşinăriei de partid”, creîndu-se astfel situaţii halucinante, desprinse parcă din teatrul absurdului. Una dintre ele o vizează pe Elena Ceauşescu, cea care era sărbătorită cu mare fast în toate publicaţiile vremii cu ocazia zilei de naştere, pe 7 ianuarie.
„Ziariştii din perioada comunistă aveam o adevărată spaimă legată de Cenzură. Aşa se face că cei de la fostul Viaţa Buzăului, publicaţie care după Revoluţie s-a transformat în OPINIA, aşteptam cu sufletul la gură dimineţile să vedem dacă ziarul se află pe tarabe. Era cel mai concret semn că nu s-a strecurat vreo greşeală, situaţie în care se crea un adevărat scandal politic. Un articol care deranja îţi putea aduce excluderea din Partid şi rămâneai fără muncă. Dacă era vreo problemă, toate ziarele ar fi fost retrase de pe piaţă şi de aceea verificam dimineţile, la 7.30, dacă Viaţa Buzăului este la chioşc”, povesteşte fostul ziarist Aurel Burlacu.
În anul 1985, articolul elogios dedicat Elenei Ceauşescu pe prima pagină a cotidianului Viaţa Buzăului avea să le producă fiori reci celor 12 ziarişti buzoieni. Sub titlul „Fierbinte omagiu”, articolul a cărei fotografie o înfăţişa pe prima doamnă se încheia pe pagina întâi cu fraza: „...întregul popor omagiază, cu cel mai înalt respect şi deosebită consideraţie, cu neţărmurită dragoste şi profundă recunoştinţă pe tovarăş
