... aşa se proclamă, sfidător, călugărul iezuit Emilio Sandoz, punând sub semnul revoltei şi blasfemiei o întreagă viaţă dedicată slujirii Domnului. El a fost recuperat de pe Rakhat, planetă din Allfa Centauri de către nava trimisă de ONU, ca unic supravieţuitor al primei misiuni în spaţiul extraterestru, realizată de iezuiţi. Militarii din a doua misiune l-au găsit într-o casă unde se prostitua, şocându-i când ucide un copil venit cu ei să-l salveze.

Fraţii şi superiorii săi din ordinul iezuit caută să înţeleagă ce s-a întâmplat, pentru că au dispărut şi cei trimişi în a doua misiune, după ce reuşiseră să-l trimită înapoi pe Pământ, singur pe Emilio Sandoz. Încearcă să afle ce l-a împins pe călugăr la depravare, la crimă şi la blasfemie. Îl izolează de orice ochi îndrăzneţ de jurnalist, îl îngrijesc, îl supun şi unei anchete minuţioase. Aşa începe un roman extraordinar ce transcende graniţele genului SF prin reflecţiile îndrăzneţe privind relaţia omului cu Dumnezeu, prin interogaţii morale.

„Pasărea Domnului” de Mary Doria Russell combină ştiinţa şi credinţa, imaginând lumea viitorului, când un observator astronomic din Arecibo captează un semnal muzical de pe o planetă din Allfa Centauri, nu la mare depărtare de Terra. Ca şi în secolele anterioare, când porneau primii să creştineze pe sălbaticii din ţinuturile cucerite, iezuiţii nu aşteaptă deliberările Naţiunilor Unite şi organizează singuri expediţia pe noua planetă, conform unor practici străvechi, având între fraţi călugări înzestraţi cu darul de a învăţa alte limbi.

Romanul este construit pe două planuri: prezentul presupune ancheta din cadrul ordinului pentru a afla istoria expediţiei şi totodată complexa acţiune de recuperare fizică şi psihică a lui Emilio Sandoz, trecutul cuprinde momentele semnificative – vieţile celor ce pleacă în expediţie, zborul şi coborârea pe o planetă cu alţi