După un deceniu în organizaţii pentru romi, am plecat de acolo cu convingerea că în administraţia publică locală sau centrală sunt mulţi rasişti. De aceea - credeam eu - uneori, romii au tot felul de probleme: că nu-i asfalt pe uliţă, că nu-s gaze, apă, electricitate, că decât să mergi ore întregi până la spital mai bine mori acasă, că primarul sau funcţionarul îi tratează pe concetăţenii lor romi fără respect.
După mai mulţi ani în politică şi în administraţie nu m-am răzgândit, nu cred că lucrurile s-au schimbat, dar am învăţat că mai există şi altfel de situaţii, altfel de… relaţii interetnice.
Mai concret, astăzi, duc un cetăţean între două vârste într-o audienţă la un viceprimar. Îmi spusese omul pe scurt problema lui şi trebuia să căutăm o rezolvare. Are o mică afacere, modestă şi cinstită, undeva prin Bucureşti. Are toate actele în regulă şi i se face, zice el, o nedreptate. Cum să nu încerci să ajuţi într-o astfel de situaţie?
Din primele 3 minute ale audienţei, cetăţeanul îşi expune problema folosind obsesiv cuvântul ciori.
Am o problemă cu ciorile alea, care fac nu-ştiu-ce… m-am întâlnit cu ciorile şi ce să vezi… şi ciorile zic etc….
Se uita la viceprimar; viceprimarul, dezorientat, la mine – tu mi l-ai adus pe-ăsta? tu? - eu la om şi nu ştiam ce să zic, ce să fac. Mă zgârie pe creier cuvântul ăsta, mă scoate din minţi, dac-aş putea cred că m-aş înroşi de furie. Ce-l împiedică să zică mă deranjează familia Popescu, Ionescu, Georgescu; oamenii ăia au zis-făcut… Şi mai ales, nu vede, la dracu, cu cine vorbeşte, că nu-s cel mai alb din cartier? Brusc, ţigan mi se pare un compliment…
L-am ascultat 10-20 de minute. Am vorbit apoi despre ce-am putea face. Peste câteva zile va veni din nou, să avansăm spre rezolvarea problemei.
M-am obişnuit să mă gândesc ce-i de făcut cu un primar rasist dar ce mă fac, consilier local rom
