Să scriu sau să nu scriu, aceasta a fost întrebarea pe care mi-am pus-o şi eu, ca mulţi alţii, cu gândul la cazul torţionarului Alexandru Vişinescu, apărut în „dricul verii" şi lovindu-ne în moalele capului mai ceva ca toropeala de august.

Mai întâi de toate, să rezumăm câteva fapte: aşadar, în plin sezon estival, caracterizat prin lipsă de subiecte şi de public, o publicaţie online (purtând numele fostului ziar Gândul), mare amatoare de click-uri (ne)gratuite şi enervante în momente „dramatice" pentru ţară (vezi examenul de evaluare sau de bacalaureat etc.), împreună cu o instituţie a statutului, cu un nume cu greutate şi purtând o încărcătură aproape tragică, anume Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului şi a Memoriei Exilului Românesc (IICCMER), pun pe tapet, în acest context, subiectul torţionarilor comunişti, ilustrându-l cu acest caz viu al fostului şef al penitenciarului din Râmnicu-Sărat. Mai mult, pe un ton înalt şi pe aceeaşi cale, IICCMER anunţă înaintarea spre parchet a şapte dosare de torţionari comunişti încă în viaţă. Iar Gândul, ca să nu pară a fi fost „servită la tavă", dă şi ea o „straşnică" lovitură de imagine, aducând pe ecrane chipul celui care i-a schingiuit în temniţă pe fruntaşii ţărănişti, nimeni alţii decât Ion Mihalache, Corneliu Coposu, Ion Diaconescu. Am numit „lovitură de imagine" la propriu, deoarece pentru mulţi cititori/privitori (tineri, ignoranţi sau cunoscători interesaţi), torţionar comunist va însemna (de acum înainte) un nonagenar care, neav ând de înfruntat procurorii sau propria conştiinţă, „luptându-se" doar cu bătrâneţile fireşti şi cu pensia de 6.000 lei pe lună acordată de statul democrat, se războieşte mai ales cu presa, aplicându-i simbolic, cu pumnul, o lovitură în gol. Iar ca PR-ul să fie complet, Adrian Muraru, directorul IICCMER, anunţa că, în curând, tot publicaţia Gândul, va prezenta un nou caz